In ce situatii nerespectarea obligatiilor reciproce ale sotilor este sanctionata

Obligatiile reciproce ale sotilor, nerespectarea acestora in diferite moduri, constituie obiectul unor litigii aflate pe rolul instantelor de judecata.

Casatoria a fost definita ca fiind uniunea liber consimtita intre barbat si femeie, in cadrul relatiilor de familie sotii datorandu-si afectiune reciproca.

 Prin căsătorie se limitează libertatea individuală a fiecăruia dintre soți, acestia avand obligații personale reciproce, astfel cum sunt prevazute in Codul civil.

De exemplu, de a-si acorda unul altuia sprijin moral si material, de a avea o comportare sincera fata de celalalt, de a nu intretine relatii intime cu alte persoane

Incalcarea acestor obligatii de catre unul din soti poate constitui un motiv temeinic de divort si celalat sot cere instanței de judecată să pronunțe desfacerea căsătoriei prin divorț.

Drepturi si obligatii in familie

In astfel de cazuri, ar putea sa constatati cat de necesara este consilierea de catre un avocat specializat in dreptul familiei.

Mai ales daca relatiile sunt atat de tensionate  incat este necesara prezenta dvs. in instanta de judecata.

Societatea este interesata ca viata de familie sa decurga in conditii normale, ca sotii sa fie legati prin afectiune si prietenie, copiii sa creasca si sa se formeze intr-un climat de viata calm si echilibrat.

Realitatile vietii sunt insa uneori in contradictie cu cerinta sociala si atunci singura solutie ramane divortul.

Totusi, viata sociala, asa cum o cunoastem, pare greu de conceput intr-o lume in care fiecare individ ar trai singur, fara sa aiba o familie.

Chiar daca au motive mai mult sau mai putin intemeiate sa-si reproseze ceva, sotii ar trebui sa gaseasca resursele necesare pentru o conduita civilizata, sa se respecte.

Statul, prin legile sale, incurajeaza si sprijina viata de familie, cu toate prerogativele sale.

De exemplu, in art.258 din Codul civil se arata ca familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.

Ce este casatoria, in ce conditii se incheie si cand inceteaza

Institutia casatoriei este reglementata in dispozitiile despre “Familie” din Codul civil, Cartea a V-a.

Astfel, in art.259 din Codul civil se defineste casatoria ca fiind uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.

Se arata ca, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie.

Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile.

Condiţiile de încheiere şi cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc de Codul civil .

Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi.

Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii.

Casatoria impune drepturi si obligatii reciproce

Este stiut ca prin căsătorie libertatea individuală a fiecăruia dintre soți este limitata de obligațiile personale reciproce, acestea fiind reglementate de Codul civil.

Astfel, in cadrul casatoriei, barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale, hotarasc de comun acord in ceea ce priveste casatoria.

In privinta numelui, sotii pot purta numele unuia dintre ei, fiecare isi poate pastra numele purtat anterior sau pot fi purtate numele reunite ale ambilor soti.

In ce priveste drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor, acestia sunt obligati sa contribuie in raport cu mijloacele fiecaruia la cheltuielile casatoriei.

Bunurile dobandite in timpul casatoriei, indiferent de contributiue unuia sau celuil,alt, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.

Constitutia Romaniei spune in art.48 ca familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Asadar, incheierea casatoriei da nastere la drepturi ale sotilor dar si la obligatii.

In situatia cand sotii au devenit parinti au o indatorire in plus, de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

Atunci cand oamenii intretin relatii intime, in cadrul institutiei casatoriei, isi asuma riscul nasterii unui copil.

Dand nastere unui copil, parintii sunt datori sa-I asigure toate cele necesare pentru a ajunge si el, la majorat, un om integrat in societate.

Unde sunt reglementate drepturile si obligatiile sotilor in familie?

Art. 309 alin. (1) C. civ. enumera in ce constau indatoririle sotilor, respectiv, soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral.

Ce presupune insa obligatia de respect,  fidelitate si sprijin moral reciproc? Dar care este sanctiunea daca nu este respectata aceasta obligatie?

Raspunsul este ca, o conduita contrara poate fi sanctionata cu desfacerea căsătoriei, din vina exclusivă a aceluia dintre soţi care a nesocotit oricare dintre aceste datorii si in unele cazuri chiar sanctiuni penale.

Obligatia de respect reciproc a sotilor

Este prima obligatie enumerata de art. 309 C.civ. şi presupune, spre exemplu, excluderea violentelor in familie, recunoaşterea opiniilor, a religiei, a profesiei  celuilat sot.

In ce consta obligaţia de fidelitate?

Manifestarea acestei obligatii constă în întreţinerea de relaţii sexuale cu un alt partener decât soţul său iar adulterul poate constitui un motiv de divorţ.

Intretinerea de relatii extraconjugale de catre unul din soti este un motiv intalnit frecvent in cererile de divort.  

Exista insa uneori o explicatie serioasa, care poate justifica neindeplinirea acestei indatoriri.

Nepotrivirea sexuala a sotilor, nepotrivirea privind participarea la actul sexual, comportarea, anomaliile.

Asemenea cazuri nu sunt de ignorat si ar trebui sa existe un consens in hotararea de a divorta. .

Astfel, prezumţia de paternitate presupune ca, soţul mamei este tatăl copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei.

Prezumţia se întemeiază si pe faptul că soţia şi-a respectat obligaţia de fidelitate.

Conform principiului egalităţii dintre soţi se deduce ca şi bărbatul are aceeaşi obligaţie.

Obligaţia de sprijin moral, reciproc

Codul civil nu precizeaza in ce consta conţinutul efectiv al acestei obligaţii.

In literatura de specialitate s-au dat insa exemple cum ar fi:

• sprijinul moral in caz de boala;
• ajutorare in menajul casnic;
• in caz de şomaj;
• decese în familie

Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material” .

Această obligaţie are ca obiect sprijinul pe care un soţ trebuie să-l acorde celuilalt soţ, susţinerea şi încurajarea care ar putea fi necesare în împrejurări dificile ale vieţii.

De exemplu, îngrijirile cu caracter personal pe care unul dintre soţi trebuie să le dea celuilalt dacă vârsta, starea sănătăţii sau infirmitatea acestuia le-ar cere.

Obligaţia de a locui împreună

Codul civil prevede în art. 309 că soţii au îndatorirea de a locui împreună, insa pentru motive temeinice ei pot decide să locuiască separat.

Locuinţa familiei prezinta o importanta deosebita pentru viata familiei.

Din acest motiv  Codul civil instituie un ansamblu de norme juridice speciale referitoare la locuinţa familiei şi mobilele din locuinta familiei.

Părăsirea nejustificată a locuinţei comune de către unul dintre soţi sau refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de a locui împreună cu celălalt soţ reprezintă o încălcare a obligaţiei soţilor de a locui împreună.

Poate constitui motiv temeinic de divorţ.

Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii.

Prin vointa lor comuna sotii stabilesc locuinţa familiei, insa pentru motive temeinice sotii se pot înţelege ca fiecare să aibă domicilii separate.

Motive temeinice care se pot invoca in acest sens:

• legate de exercitarea unei profesii;
• anumite probleme de sanatate;
• insuficienta  spaţiului de locuit.

Alungarea sotului din locuinta comuna

Separatia in fapt datorata unor motive culpabile ale unuia din soti, alungarea celuilalt sot din locuinta comuna, ori refuzul de a-l reprimi pot fi sanctionate penal sau contraventional.

In acest sens se prevede in Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Art. 3. – Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:

art 28) alungarea din locuinta comuna a sotului sau sotiei, a copiilor, precum si a oricarei alte persoane aflate in intretinere;

Art. 4. – (1) Contraventiile prevazute la art. 3 se sanctioneaza dupa cum urmeaza:

1. b) cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevazute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) si 28);

Codul penal prevede in art. 378, intitulat “Infracţiuni contra familiei”, Abandonul de familie

(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

1. a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;

De asemenea, despărţirea în fapt pe timp de cel puţin 2 ani se poate invoca drept motiv de divorţ, conform art. 373 lit. c) C. civ

In ce constau indatoririle conjugale?

Indatoririle conjugale ale sotilor presupun indatorirea  de a avea relaţii sexuale împreună.

Din acest motiv, poate fi invocat ca motiv de divort refuzul nejustificat de a întreţine relaţii sexuale cu soţul său.

Dacă refuzul este motivat de starea sănătăţii unuia dintre soţi, divorţul se poate întemeia potrivit dispotiilor despre divort, pe starea de sanatate a unuia dintre soţi.

Nu trebuie neglijata importanta acestei indatoriri. Fără indeplinirea obligaţiei conjugale, a raporturilor sexuale, toate celelalte indatoriri pot sa sufere, iar pereptuarea speciei umane nu s-ar mai realiza.

Art.310 despre independenta sotilor

Independenta sotilor este definita in art.310 din Codul civil in sensul ca, un soţ nu are dreptul să cenzureze corespondenţa, relaţiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soţ.

Conform art. 28 din Constituția României, secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Exercitiul acestei libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune.

Dupa caz, pentru:

• apararea sigurantei nationale, a ordinii;
• a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor;
• desfasurarea instructiei penale;
• prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav prevede art. 49 din legea fundamentală.

Căsătoria nu conferă soțului drept de acces la conturile celuilalt soț, ci dimpotrivă, mențin independența acestuia în administrarea lor

Celalalt sot trebuie să aibă permisiunea persoanei vătămate pentru acces, indiferent că avea cunoștință de parolele de sistem sau nu.

Potrivit unei decizii a Curtii de Apel Iasi, nici contului bancar nu i se aplică regimul comunității de bunuri și prezumția de acces la cont.

In acest sens instanta a retinut ca, potrivit art. 317 – 318 C.civ. , fiecare soț poate să facă singur, fără consimțământul celuilalt, depozite bancare, precum și orice alte operațiuni în legătură cu acestea.

În raport cu instituția de credit, soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.

Fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale.

In caz de refuz nejustificat se poate adresa instanței de tutelă. Instanța poate să îl oblige pe soțul celui care a sesizat-o sau pe orice terț să furnizeze informațiile cerute și să depună probele necesare în acest sens.

Terții pot să refuze furnizarea informațiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional.

Atunci când informațiile solicitate de un soț pot fi obținute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt soț, refuzul acestuia de a le solicita naște prezumția relativă că susținerile soțului reclamant sunt adevărate.

In privinta relaţiilor sociale ale soţilor,  niciunul dintre soţi nu este îndreptăţit să controleze şi să îşi impună propriul punct de vedere cu privire la relaţiile sociale ale celuilalt soţ.

De asemenea, fiecare sot are dreptul sa-si aleaga o profesia, au independenta patrimoniala, dreptul la informare.

Studiu de caz privind obligatiile reciproce ale sotilor, drepturi si obligatii in familie

Prin sentinţa civilă Judecătoria a respins cererea de emitere a ordinului de protecţie formulată de reclamantă împotriva pârâtului ca neîntemeiată.

A motivat ca art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 se refera la emiterea ordinului de protectie in scopul inlaturarii starii de pericol.

Dreptul apartine persoanei a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei.

Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 defineste situatia cand există violenţă în familie.

Atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiaşi familii, orice acţiune sau inacţiune intenţionată, manifestată fizic sau verbal.

Aceasta provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv dacă ameninţă cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.

Instanţa are în vedere că emiterea ordinului de protecţie are ca scop protejarea victimei unei agresiuni concrete împotriva agresorului.

Ce a retinut instanta despre obligatiile reciproce ale sotilor

Or, în speţă, agresiunile descrise de reclamantă în cuprinsul cererii de emitere ordin de protecţie nu sunt susţinute de probe.

Din probele administrate în cauză instanţa constată că nu poate fi reţinută existenţa unor elemente care să reclame luarea cu caracter urgent a unor măsuri de protecţie de natura celor prevăzute de art. 23 al.1 din lege.

Nu orice atitudine conflictuală, indiferent de context, poate genera nevoia de protecţie.

Din coroborarea mijloacelor de probă reiese faptul că, anterior pretinsului incident din data de 18.07.2021, încă de la începutul relaţiei dintre pârâţi, au existat neînţelegeri.

Dar şi o relaţie oarecum tensionată între reclamantă şi pârâţi, generată de împrejurarea că reclamanta nu ar fi fost de acord cu relaţia dintre pârâţi.

Cu toate acestea, reclamanta şi soţul său le-au permis pârâţilor să locuiască împreună cu aceştia, în urmă cu aproximativ 16-17 ani, astfel că aceştia au convieţuit de atunci şi până în prezent.

Obligatia reciproca a sotilor de a locui impreuna

Totodată, a mai rezultat că discuţiile mai escaladează şi din prisma modului de folosire a imobilului, deşi reclamanta şi soţul său le-a permis pârâţilor să modifice şi să extindă imobilul iniţial.

De asemenea, a mai reieşit că, uneori, discuţiile sunt generate de comportamentul reclamantei, care provoacă scandal, şi chiar reclamanta are uneori, o atitudine agresivă, verbală şi fizică, faţă de pârâţi.

Deşi reclamanta a probat printr-un înscris existenţa unei agresiuni fizice vizând leziuni traumatice ce pot data din data de 18.07.2021.

De a considerat instanta ca nu poate stabili fără tăgadă o legătură de cauzalitate între vătămările suferite de către reclamantă şi acţiunile pârâtului.

Probele administrate sunt destul de sumare, iar stabilirea persoanelor vinovate este de competenţa organelor de urmărire penală.

Mai mult, susţinerile reclamantei nu se coroborează cu menţiunile înscrisului medical.

Prin urmare, în lipsa unor probe directe, clare, care să ateste că leziunile au fost provocate de către pârât nu se justifică luarea măsurilor solicitate de către reclamantă.

Aceasta din urmă nereuşind să dovedească fără urmă de îndoială acuzaţiile aduse pârâtului.

Instanţa mai are în vedere că deşi urmare a solicitării pârâtului la faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie, reclamanta nu a luat nicio măsură împotriva pârâtului.

În raport de mijloacele de probă administrate nu se poate reţine temeinicia cererii formulate de reclamantă.

Nu a reuşit să vină cu probe convingătoare în susţinerea cererii sale şi să dovedească fără urmă de îndoială acuzaţiile aduse pârâtului.

Nici violenţa verbală faţă de reclamantă nu poate fi reţinută, instanţa apreciind că nu a fost dovedită susţinerea reclamantei.

Existenţa unor pretinse ameninţări, în data de 18.07.2021, din partea pârâtului, nu pot fundamenta sub nicio formă hotărârea de emitere a unui ordin de protecţie împotriva pârâtului.

De altfel, nici violenţa socială nu este incidentă în prezenta cauză, în condiţiile în care reclamanta a prezentat elemente anterioare evenimentului din data de 18.07.2021, care constituie simple aprecieri ale acesteia.

Ce a retinut instanta despre probele administrate

Instanţa reţine că în prezent este evidentă existenţa unor neînţelegeri între părţi, însă raportat la acţiunile pârâtului faţă de reclamantă, nu reprezintă un pericol actual şi iminent care să ameninţe viaţa, integritatea fizică sau psihică a reclamantei sau a soţului acesteia.

În opinia instanţei, reclamanta nu a făcut dovada cu probe convingătoare, prin care să se dovedească fără urmă de îndoială, existenţa din partea pârâtului a unor acte de violenţă fizică, psihică, socială, verbal.

Or, acţiunile pârâtului nu se circumscriu noţiunilor prev. de art. 3, 4 din Legea nr. 217/2003 şi prin urmare, pârâtul nu reprezintă un pericol actual faţă de reclamantă sau soţul acesteia-

Art.8 CEDO, despre obligatiile reciproce ale sotilor

A emite ordinul de protecţie împotriva pârâtului, fără existenţa unui temei probator, ar aduce atingere dreptului la viaţă privată, reglementat de art. 71 C.civ. şi art. 8 CEDO.

Conform articolelor menţionate, nimeni nu poate fi supus unor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor legale.

Cauza justificativă constă în acceptarea imixtiunii în viaţa privată dacă acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională.

Pentru siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Necesitatea protejării drepturilor sale trebuie dovedită de către victimă printr-un probatoriu solid astfel încât să se justifice atingerea adusă dreptului la viaţă privată a pârâtului.”

Apelul reclamantei, despre obligatiile reciproce ale sotilor

Probatoriul administrat de prima instanţă nu a relevat nicio împrejurare de fapt care să impună emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului.

În plus, o soluţie în sens contrar ar aduce atingere efectelor căsătoriei cu privire la relaţiile personale dintre soţii pârâţi, din care face parte obligaţia soţilor de a locui împreună prevăzută de art.309 din Codul civil.

Alte articole de acelasi autor:

–Aplicarea masurilor preventive fata de minori in noul Cod de procedura penala;

–Noul Cod de procedura civila, dispozitii privind cheltuielile de judecata;

–Sistemul de comercializare in Franciza;

Unele dispozitii din Noul Cod de procedura penala cu privire la protectia minorilor;

-Motivele de recurs in noul Cod de procedura civila.

Cabinet avocat Tudor Ion

Responsabilitate, profesionalism, loialitate fata de client.

http://avocat-tudor.ro

0724260393

Cabinetul de avocat Tudor Ion, consultanta juridica, asistenta si reprezentare in litigii de dreptul fasmiliei.

Pentru detalii privind colaborarea ne contactati pe formular, clic aici sau e mail office@avocat-tudor.ro