Avocat Bucuresti – Cum se propun probele in procesul civil
Cum se propun probele este o intrebare esentiala pentru oricine se confrunta cu un proces civil.
Propunerea probelor in cadrul unui proces civil este o etapa importanta care poate influenta decisiv solutionarea cauzei.
Avocatul joaca un rol fundamental in acest proces, asigurandu-se ca probele sunt prezentate in mod corect si complet, respectand toate normele legale.
Importanta propunerii probelor nu poate fi subestimata.
Probele reprezinta fundamentul pe care se bazeaza instanta pentru a lua o decizie justa si echitabila.
Un avocat experimentat din Bucuresti va sti exact ce probe sa propuna si cum sa le prezinte pentru a sustine pozitia clientului sau.
Probele pot include inscrisuri, martori, expertize, interogatorii sau alte elemente care pot demonstra adevarul in fata instantei.
Consecintele unei propuneri inadecvate a probelor pot fi uneori importante.
Daca probele nu sunt propuse la timp sau nu sunt relevante, exista riscul ca acestea sa fie respinse de instanta.
Acest lucru poate slabi considerabil sansele de castig sau chiar duce la pierderea procesului.
De aceea, este esential sa aveti alaturi un avocat din Bucuresti bine pregatit, care sa va ghideze prin acest proces complex si sa se asigure ca toate probele relevante sunt propuse si acceptate de instanta.
In concluzie, propunerea probelor in procesul civil este o etapa vitala ce necesita atentie si expertiza juridica.
Alegerea unui avocat competent din Bucuresti poate face diferenta intre succesul si esecul in instanta, asigurandu-va ca drepturile si interesele dumneavoastra sunt protejate.
Ca avocat civil Bucuresti- in fata instantei de judecata, fiecare parte este interesata sa faca dovada celor sustinute.
Fie ca este vorba de reclamant ori de parat, in scopul formarii convingerii judecatorului este necesar ca fiecare sa probeze sustinerile.
Sa faca dovada ca situatia de fapt este este asa cum se sustine.
Art.254 din Codul de procedura npenala dispune asupra modului de propunere a probelor.
Astfel, probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel.
Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea
Pentru a fi incuviintata o proba, trebuie sa fie indeplinite conditiile generale privind admisibilitatea probelor.
Respectiv, sa fie indicata teza probatorie, faptul concret pe care partea doreste sa il dovedeasca prin administrarea probei.
Astfel ,instanta va putea aprecia asupra pertinentei, concludentei si utilitatii probei.
In conditiile in care nu se indica elemente suficiente pentru a se contura teza probatorie necesara incuviintarii probei, instanta nu are posibilitatea sa se pronunte asupra aspectelor concrete ale probatiunii.
Totodata, partea adversa nu poate formula aparari fata de sustinerile celui ce solicita proba.
Este posibil sa constatati ca probele propuse prin cererea de chemare in judecata nu reusiti sa demonstrati ceea ce solicitati instantei de judecata.
Aceasta situatie este reglementata de dispozitiile art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă.
Dispune ca, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele.
Concret, situatiile sunt urmatoarele:
Propunerera probelor ar trebui sa preocupe reclamantul inainte de introducerea cererii de chemare in judecata.
Chiar daca stie ca are dreptate, trebuie sa aiba si reprezentarea felului cum dovedeste, prin ce mijloace de proba.
Realitatea demonstreaza ca, uneori partile nu stiu sa administreze cele mai concludente probe in dovedirea situatiei de fapt.
Astfel, nu reusesc sa convinga judecatorul si sa obtina ceea ce astepta de la instanta de judecata.
Cabinetul de avocat Tudor Ion va ofera servicii profesionale, apelati daca aveti nevoie de un avocat
Paratul, la randul sau, ia cunostinta de cererea de chemare in judecata si trebuie sa se preocupe de modul cum se va apara.
De probele prin care va dovedi ca sustinerile reclamantului nu sunt in concordanta cu realitatea.
Problemele suspuse judecatii sunt cunoscute uneori si de alte persoane.
In acest caz, trebuie analizat daca acestea pot fi propuse ca martori, daca sunt capabile sa relateze ce se doreste a se dovedi.
In acest sens, art.254 din Codul de procedura civila dispune ca, probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Iar de către pârât, prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel.
Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
Este posibil ca din diverse motive o proba sa nu fie propusa prin cererea de chemare in judecata.
Modul in care este reglementata aceasta situatie rezulta din prevederile alin.(2) al art. 254 C.pr.civ.
Respectiv, dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată.
În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată:
– să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere proba cu martori;
-să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri;
-să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii.
Probele reprezinta acele dovezi care confirma sustinerile reclamantului, respectiv, ale paratului.
In acest sens, art. 250 din C.pr.civ. se refera la obiectul probei şi mijloacele de probă.
Se arata cum se poate face dovada unui act juridic sau a unui fapt.
Respectiv, prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză.
De asemeni, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
-acte, adica inscrisuri oficiale prin care partile incearca sa demonstreze sustinerile acestora;
-inscrisuri private care au legatura cu cauza;
-martori, adica persoane care pot sa declare in legatura cu obiectul judecatii. Modul cum s-au petrecut lucrurile,cunosc diferite situatii ce intereseaza cauza respectiva;
-expertize, care pot fi tehnice, contabile, topografice, medicale,psihiatrice.
Acestea sunt efectuate de specialiti in domeniu si pot contribi la stabilirea adevarului;
-interogatoriu, consta in punerea unor intrebari partii adverse.
In ce priveste admisibilitatea probei cu martori,dispune art.309 Cod procedura civila.
Aceasta este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel.
Cu toate acestea, niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. C
Prin exceptie, se poate face insa dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui.
Cerinta este, sa fi fost făcuta de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.
În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori.
Dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, în afară de cazurile în care:
In procesul penal, art. 97 din Codul de procedura penala se refera la proba şi mijloacele de probă.
Se arata, constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni.
La identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:
-declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;
-declaraţiile persoanei vătămate;
-declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente;
-declaraţiile martorilor;
-înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;
-orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
Instanta suprema a analizat importanta propunerii probelor in cererea de chemare in judecata si in cererea de apel.
A retinut ca acestea reprezinta unele dintre principalele instrumentele de realizare a dreptului la un proces echitabil într-un termen optim şi previzibil.
Astfel încât justiția să se realizeze fără întârzieri de natură să îi compromită eficacitatea şi credibilitatea.
Se pune, astfel, capăt veritabilei „culturi a amânării” care exista în practica judiciară – şi pentru care sunt culpabile deopotrivă părţile.
Pentru că o promovau şi instanţele pentru că o tolerau – în baza căreia o pricină se putea amâna pentru angajarea unui apărător pentru pregătirea apărării.
Cu argumentul – produs de avocatul care, cel mai probabil, a redactat acţiunea sau calea de atac – că „data angajamentului nu a permis timpul necesar…”.
Pentru reexaminarea taxei judiciare de timbru şi pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar.
Pentru a se lua la cunoştinţă de conţinutul întâmpinării, pentru propunerea probelor, pentru depunerea înscrisurilor, pentru a la cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor,.
Pentru a se produce înscrisuri în apărare faţă de documentele comunicate.
Multe alte motive, mai mult sau mai puţin întemeiate, care făceau ca un proces pe rol să poată fi cercetat şi judecat după o lungă perioadă de la iniţierea acţiunii.
Instanta suprema a retinut ca acesta trebuie să fie pregătit pentru judecarea procesului său încă de la momentul formulării cererii sale.
Atunci când obligația de a înștiința adversarul în timp util, despre motivele de fapt – care să conţină o relatare corectă şi completă – şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile.
Despre mijloacele de probă pe care înţelege să le folosească, nu este îndeplinită nici la solicitarea expresă a instanţei , să suporte consecințele ignoranței sale sau ale lipsei sale de diligență.
Potrivit art. 470 alin. 1 lit d) N.C.P.C., o cerință de formă a cererii de apel o reprezintă obligația de precizare a probelor invocate în susținerea apelului.
Sarcină impusă – ca şi condiţia indicării motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul – sub sancţiunea decăderii.
Pe lângă prevederile art. 470 alin.1 lit. d) şi alin. 2, în cadrul instituției apelului mai sunt două prevederi legale care fac trimitere la probe.
Respectiv, art.476 alin.2 conform cu care, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi.
Instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţa.
Si art. 478 alin.2, părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare,
Instanţa de apel putând încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Arătarea dovezilor invocate în susţinerea apelului este considerată o exigenţă firească, căci nu este suficient ca apelantul să critice hotărârea.
Trebuie să şi demonstreze exactitatea alegaţiilor sale.
Caracterul devolutiv al apelului – ar fi lipsit de consecinţe dacă nu s-ar permite părţilor „o nouă judecată” în aceleaşi condiţii ca în faţa primei instanţe.
Ca şi în cazul conţinutului cererii de chemare în judecată, nu este necesară o indicare sacramentală a mijloacelor de probă.
1. Care sunt pasii pentru propunerea probelor in procesul civil?
Pentru a propune probe in procesul civil, trebuie sa depuneti o cerere la instanta, specificand clar tipul de probe pe care doriti sa le introduceti (documente, martori, expertize etc.). Aceasta cerere trebuie sa fie bine fundamentata si sa includa toate detaliile relevante pentru a justifica necesitatea probelor respective.
2. Ce tipuri de probe pot fi propuse intr-un proces civil?
Intr-un proces civil, puteti propune diverse tipuri de probe, cum ar fi inscrisuri, contracte, corespondenta, audiere de martori, efectuare de expertiza si chiar inregistrari audio sau video. Fiecare tip de proba are rolul si importanta sa in sustinerea cazului dumneavoastra.
Ce se intampla daca probele propuse nu sunt acceptate de instanta?
Daca instanta respinge probele propuse, este important sa intelegeti motivele respingerii si sa colaborati cu avocatul dumneavoastra pentru a gasi alte probe relevante sau pentru a corecta eventualele deficiente in prezentarea initiala.
O respingere nu inseamna automat pierderea cazului, dar poate necesita ajustari strategice pentru a continua eficient procesul.
–Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;
–CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL;
Responsabilitate, profesinalism si loialitate fata de client.
https://avocat-tudor.ro
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion ofera consultnta juridica, asistenta si reprezentare.
Pentru a lua legatura cu noi, click aici sau e mail office@avocat-tudor.ro
Default content