Traficul de influență reprezintă o infracțiune implicând fapte prin care o persoană pretinde sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau altui angajat pentru a obține beneficii necuvenite.
Aceasta se referă la situațiile în care cineva se laudă că poate influența deciziile unui funcționar datorită relațiilor personale sau profesionale pe care le are cu acesta, sau că poate determina o anumită atitudine sau soluție din partea funcționarului.
Implicarea în traficul de influență nu doar că subminează încrederea publicului în instituțiile statului, dar poate duce și la consecințe legale severe pentru cei implicați.
Mai mult, acest tip de infracțiune poate afecta cariera și reputația profesională a persoanelor implicate.
Traficul de influență este definit ca lăsarea impresiei că o persoană are influență asupra unui funcționar sau altui salariat.
În literatura de specialitate, acest lucru se referă la o persoană care se laudă că are relații strânse cu un funcționar sau salariat.
Afirmând, de exemplu, că datorită încrederii de care se bucură sau relațiilor personale poate obține un anumit rezultat, sau pretinde că este în relații bune cu acesta.
De asemenea, este considerat trafic de influență dacă o persoană nu dezminte afirmațiile altora despre influența sa.
In practica instantelor s-a apreciat că nu este relevant dacă numele funcționarului este precizat sau nu, fiind suficient ca funcționarul să fie determinat prin calitatea sa.
Pentru a fi reținută infracțiunea de trafic de influență, este esențial ca influența să privească un funcționar cu atribuții în actul pentru care făptuitorul a primit sau pretins bani ori alte foloase.
Numele funcționarului poate fi real sau fictiv, fără a influența reținerea infracțiunii de trafic de influență.
Infractiunea privind traficul de influenta este prevazuta in art. 291 din Codul penal, dar si in art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000
Se refera la faptul ca cineva se foloseste de o alta persoana prin pozitia lui sociala sau profesionala prin care determina pe alta persoana sa faca ceva contrar legii.
Sau, prin amagiri sau alte inselaciuni iar aduce persoanei piierderi materiale prin promisiunile neindeplinite de catre traficant
De aceea, s-a apreciat ca prezinta unele asemanari cu infractiunea de inselaciune si alte infractiuni de coruptie.
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție conține, de asemenea, unele dispoziții referitoare la traficul de influență.
Sub aspectul tratamentului sancționator, art. 6 din Legea nr. 78/2000 face trimitere la pedepsele prevăzute în textele de lege corespunzătoare din Codul penal.
O variantă agravată a infracțiunii de trafic de influență este prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Respectiv, dacă fapta este comisă de: o persoană care exercită o funcţie de demnitate publică, este judecător sau procuror, organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor.
Ori, este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal, membri ai instanţelor de arbitraj.
In aceste cazuri, limitele pedepsei prevăzute la art. 291 Cod penal se majorează cu o treime.
Pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu este necesar ca pretinderea banilor să fi fost urmată de executare.
Respectiv, de satisfacerea pretenției sau de respectarea promisiunii de foloase.
Nu este necesar ca actul ce intră în atribuțiile funcționarului sau ale altui salariat să fi fost efectuat.
Este suficient că s-au primit ori pretins foloase.
Ori, că s-au acceptat promisiuni de foloase în vederea determinării funcționarului sau a altui salariat.
Este indiferent faptul că inițiativa aparține traficantului sau persoanei interesate ca influența să fie exercitată
Prin Decizia nr.90/1 martie 2023 Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut o analiza a cerintelor indeplinirii laturii materiale a infractiunii de trafic de influenta, in raport de speta in care s-a pronuntat.
A retinut ca, pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, elementul material trebuie să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale.
Autorul să se prevaleze de influenţa reală sau imaginară pe care o are asupra funcţionarului care exercită atribuţiile de care depinde efectuarea actului solicitat.
Prevalarea de influenţă poate fi realizată în orice modalitate, fiind suficient să rezulte nemijlocit sau indirect că autorul are influenţă asupra funcţionarului respectiv.
Astfel, norma legală foloseşte sintagma „săvârşită de către o persoană care are influenţă”, fără a condiţiona existenţa cerinţei esenţiale de afirmarea expresă a influenţei de către autor.
Ceea ce interesează este ca, influenţa reală sau presupusă, să fi constituit motivul determinant al faptei corelative de cumpărare de influenţă.
Este adevărat că traficul de influenţă este o infracţiune comisivă, însă această caracteristică se referă la elementul material, fapta interzisă de norma de incriminare, iar nu la cerinţa esenţială.
Faptul că inculpatul a acţionat de o manieră implicită, insidioasă, nu afectează realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă.
Solicitarea a fost una explicită de plată a unor „comisioane” din contractul ce urma a fi încheiat exclusiv urmare a intervenţiei sale.
Într-o alta speta privind infractiunea de trafic de influenta, instanta suprema a analizat susţinerile inculpatului privind greşita reţinere a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Motivarea a fost că, la data la care se pretinde că s-a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul era suspendat din funcţia de judecător.
Potrivit art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptele de luare de mită sau de trafic de influenţă săvârşite de o persoană care este judecător sau procuror se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 289 sau art. 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în cazul acestei variante agravate a infracţiunii de trafic de influenţă, autorul are calitatea de judecător sau procuror.
Autorul se prevalează de ea atunci când pretinde că are o influenţă asupra unui funcţionar public şi promite că-l va determina pe acesta să aibă acea conduită care să satisfacă cerinţele cumpărătorului de influenţă.
Cu alte cuvinte, pentru reţinerea variantei agravate a infracţiunii de trafic de influenţă nu este suficient ca subiectul activ să aibă calitatea prevăzută de lege.
Este necesar ca el să o folosească în raportul său cu cumpărătorul de influenţă.
Credibilitatea susţinerilor sale referitoare la influenţarea funcţionarului public în sensul dorit de cumpărătorul de influenţă derivă tocmai din această calitate afirmată de făptuitor.
Doar într-o asemenea ipoteză fiind justificată sancţionarea mai severă a infracţiunii de trafic de influenţă.
În caz contrar, s-ar ajunge la o răspundere penală agravată obiectivă, determinată de o anumită calitate a făptuitorului, independent de relevanţa acesteia în raport cu fapta comisă.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, pe de o parte, că în perioada când se reţine că a fost săvârşită infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul A. avea calitatea de secretar de stat.
A ocupat acesta functie ca urmare a detaşării sale de la tribunalul unde activa ca judecător.
Pe de altă parte, din declaraţiile martorului B. rezultă că l-a cunoscut pe inculpat în contextul în care a aflat că acesta este secretar de stat.
A avut mai multe întâlniri cu el în care a discutat despre posibilitatea de a-l ajuta în legătură cu dosarul aflat pe rolul unei curţi de apel în care martorul era cercetat pentru evaziune fiscală în sensul obţinerii unei soluţii favorabile.
Totodată, martorul a arătat că a perceput faptul că inculpatul avea o influenţă reală asupra judecătorilor, în condiţiile în care acesta i-a spus că “toţi vin la el la minister şi au nevoie de el”.
Inclusiv preşedintele completului de judecată din dosarul de la curtea de apel, care era şi preşedintele instanţei.
S-a convins atunci când, după o discuţie cu inculpatul, i s-a admis o cerere de efectuare a unei expertize, deşi una similară fusese anterior respinsă.
Prin urmare, traficându-şi influenţa, inculpatul nu s-a prevalat de calitatea sa de judecător detaşat de la tribunal, ci de aceea de secretar de stat.
Situaţie în care în sarcina sa nu poate fi reţinută varianta agravată a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Sub acest aspect apelul inculpatului este întemeiat şi va fi admis.
Se înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi condamna inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Traficul de influență reprezintă o infracțiune care constă în faptul că o persoană pretinde, lasă să se creadă sau se prevalează de influența pe care ar avea-o asupra unui funcționar public sau altui salariat pentru a obține foloase necuvenite, fie pentru sine, fie pentru altcineva. Aceasta implică adesea promisiuni sau asigurări că poate influența deciziile oficialilor publici în schimbul unor beneficii materiale sau alte avantaje.
Răspuns: Persoanele găsite vinovate de trafic de influență pot fi supuse unor pedepse severe, inclusiv închisoare. De asemenea, acestea pot pierde dreptul de a ocupa funcții publice și pot suferi daune majore asupra reputației și carierei lor. În plus, bunurile obținute prin traficul de influență pot fi confiscate de autorități.
Traficul de influență se poate comite prin diverse modalități, toate având în comun intenția de a obține foloase necuvenite prin exploatarea relațiilor reale sau pretinse cu funcționari publici sau alți salariați. Printre aceste modalități se numără:
Pretinderea influenței: O persoană afirmă că are puterea de a influența deciziile unui funcționar public datorită relațiilor personale, chiar dacă aceste relații nu există.
Lăsarea să se creadă că are influență: Fără a afirma explicit, o persoană permite altora să creadă că are influență asupra unui funcționar și se folosește de această impresie pentru a obține avantaje.
Exploatarea relațiilor reale: O persoană folosește relațiile autentice cu funcționari publici pentru a obține beneficii materiale sau alte avantaje pentru sine sau pentru altcineva.
Neînlăturarea impresiei de influență: O persoană nu dezminte afirmațiile altora cu privire la influența pe care ar avea-o asupra unui funcționar, permițând astfel ca aceste afirmații să fie utilizate pentru a obține foloase necuvenite.
Aceste modalități demonstrează că traficul de influență poate fi comis atât prin acțiuni directe, cât și indirecte, toate având scopul de a obține avantaje ilegale prin exploatarea influenței.
In ce consta deosebirea dintre infractiunea de cumparare de influenta de infractiunea de dare de mita
Infractiunea de proxenitism se diferentiaza de traficul de persoane, presupune consimtamantul victimei
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion va poate ajuta in litigii de drept penal, trafic de influenta. Ne puteti contacta, click aici sau e mail office@avocat-tudor.ro
Default content