Renuntarea la urmarirea penala, situatii cand nu este confirmata de judecatorul de camera preliminara
Prin renuntarea la urmarirea penala, persoana cercetata penal nu este trimisa in judecata si i se va aplica un alt regim sanctionator, mai usor.
Procurorul care efectueaza urmarirea penala, pe baza datelor din dosar si criteriilor din art.318 Cod procedura penala, poate sa aprecieze daca interesul societatii este ca persoana cercetata penal sa fie trimisa in judecata.
In caz afirmativ, procurorul formuleaza o propunere in acest sens catre judecatorul de camera preliminara.
Acesta, in functie de cazul respectiv, da o solutie prin care confirma sau respinge propunerea procurorului.
Cazurile cand judecatorul de camera preliminara nu confirma renuntarea la urmarirea penala
Practic, prin solutia propusa, de renuntare la urmarerea penala, procurorul si judecatorul de camera preliminara dau eficienta unor principii importante ale procesului penal.
apreciaza ca nu este oportuna renuntarea la urmarirea penala propusa de procuror
Judecatorul se raporteaza la elementele concrete ale cauzei si ajunge la concluzia ca nu se justifica solutia propusa de procuror.
Motivele pe baza carora procurorul propune renunțarea la exercitarea acțiunii penale nu confirma solutia propusa, ca ar exista un interes public pentru trimiterea in judecata.
Judecatorul de camera preliminara este de acord cu procurorul ca fapta a fost savarsita, ca vinovatia autorului exista.
Apreciaza insa ca pericolul nu este de o mica gravitate, astfel cum propune procurorul.
Solutia judecatorului de camera preliminara prin care nu confirma renuntarea la urmarirea penala trebuie sa rezulte insa din analiza mai multor factori.
Respectiv, in ce consta fapta, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit de faptuitor, împrejurările in care s-a comis fapta si ce urmări s-au produs.
Judecatorul de camera preliminara are in vedere daca din probatoriul administrat se confirma aspectele constatate de procuror privind persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiuni.
Totodata, analizeaza atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
interesul public impune trimiterea in judecata a persoanei cercetate penal
Pe baza acestor criterii, judecatorul de camera mai analizeaza si daca se justifica propunerea procurorului fundamentata pe criteriul ca, interesul public nu justifică angajarea resurselor statului pentru tragerea la răspundere penală si trimiterea in judecata a a persoanei cercetate.
Potrivit principiului gestionarii eficiente a resurselor statului, legiuitorul a avut in vedere si situatia costurilor in cazul trimiterii in judecata, ca nu ar exista proportionalitate in raport de anumite criterii, astfel cum sunt precizate in art.318 Cod procedura penala.
Faptul ca resursele statului pentru combaterea infracționalității sunt totusi, limitate.
Ca atare, se impune gestionarea lor eficienta in cazul persoanelor care comit fapte mai putin grave si indeplinesc criteriile prevazute de legiuitor pentru a nu mai fi trimise in judecata.
potrivit art.318 ali.12) renuntarea la urmarire penala propusa de procuror nu este legala si temeinica , în raport de probatoriul administrat în cauză
Procedând conform art. 318 alin.15 C.proc.pen., la verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate, judecătorul de cameră preliminară reţine că soluţia în cauză nu a fost dispusă în conformitate cu dispoziţiile ce reglementează renunţarea la urmărirea penală.
Judecatorul de camera preliminara odata sesizat analizeaza legalitatea si temeinicia solutiei propuse de procuror pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a inscrisurilor noi prezentate.
Prin incheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror.
Situatiile in care judecatorul de camera preliminara nu confirma propunerea formulata de procuror, de renuntare la urmarire penala rezulta din examinareea art.318 alin.(15) Cod penal.
Respectiv, cand judecatorul de camera preliminara a verificat legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a inscrisurilor noi prezentate.
A constatat insa ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art.318 Cod procedura penala pentru a se dispune renuntarea la urmarirea penala.
Acestea se refera la, gradul de pericol al faptei, imprejurarile comiterii faptei, conduita inculpatului anterior si dupa comiterea faptei.
Drept urmare, prin incheiere, judecatorul de camera preliminara respinge cererea de confirmare formulata de procuror.
apreciaza ca se impun masuri suplimentare pentru clarificarea dosarului
In cazul in care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
- desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a incepe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune in miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
- desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.
In incheierea prin care judcatorul de camera preliminara dispune aceste solutii se arata in mod concret in ce va consta completarea urmaririi penale.
cand nu sunt aplicabile dispozitiile art.318 Cod procedura penala privind renunţarea la urmărirea penală
Judecatorul de camera preliminara are in vedere ca renuntarea la urmarirea penala si clasarea se dispun de catre procuror daca sunt indeplinite dispozitiile art.318 din Codul penal, al caror continut este urmatorul:
(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand constata ca nu exista un interes public in urmarirea faptei.
(2) Interesul public se analizeaza in raport cu:
- a) continutul faptei si imprejurarile concrete de savarsire a faptei;
- b) modul si mijloacele de savarsire a faptei;
- c) scopul urmarit;
- d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii;
- e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savarsirii acesteia;
- f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
- g) existenta unei disproportii vadite intre cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii.
(3) Cand autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savarsirea infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.
(4) Atunci cand autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).
(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
- a) sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
- b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
- c) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
- d) sa frecventeze un program de consiliere.
(7) In cazul in care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa indeplineasca obligatiile prevazute la alin. (6), stabileste prin ordonanta termenul pana la care acestea urmeaza a fi indeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.
(8) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol si art. 315 alin. (2)-(4), termenul pana la care trebuie indeplinite obligatiile prevazute la alin. (6) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(9) In cazul neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor in termenul prevazut la alin. (7), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada indeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neindeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala este verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand a fost intocmita de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand a fost intocmita de un procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ordonanta este verificata de procurorul-sef de sectie, iar cand a fost intocmita de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispozitiile alin. (10) se aplica in mod corespunzator atunci cand ierarhia functiilor intr-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(12) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala, verificata potrivit alin. (10), se comunica in copie, dupa caz, persoanei care a facut sesizarea, partilor, suspectului, persoanei vatamate si altor persoane interesate si se transmite, spre confirmare, in termen de 10 zile de la data la care a fost emisa, judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
(13) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare si dispune citarea persoanelor prevazute la alin. (12).
(14) Judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevazute la alin. (12), precum si cu participarea procurorului, asupra legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala. Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica solutionarea cererii de confirmare.
(15) Judecatorul de camera preliminara verifica legalitatea si temeinicia solutiei de renuntare la urmarirea penala pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul de urmarire penala si a inscrisurilor noi prezentate si, prin incheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulata de procuror. In cazul in care respinge cererea de confirmare, judecatorul de camera preliminara:
- a) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarire penala si trimite cauza la procuror pentru a incepe sau a completa urmarirea penala ori, dupa caz, pentru a pune in miscare actiunea penala si a completa urmarirea penala;
- b) desfiinteaza solutia de renuntare la urmarirea penala si dispune clasarea.
(16) Incheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiile prevazute la alin. (15) este definitiva. In cazul in care judecatorul a respins cererea de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala, o noua renuntare nu mai poate fi dispusa, indiferent de motivul invocat.
Cand procurorul a omis sa analizeze anumite elemente dintre cele prevazute in cazul renuntarii la urmarirea penala
Nu se poate dispune renunțarea la urmărirea penală pentru infracțiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
De asemeni, nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala cand procurorul a omis sa analizeze
daca pentru infractiunile deduse judecatii legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani.
O alta omnisiune ar putea reprezenta analiza criteriilor privind interesul public.
Confirmare renuntare urmarire penala jurisprudenta
Prin sesizarea înregistrată pe rolul instanţei, Parchetul a solicitat confirmarea renunţării la urmărirea penală faţă de autor necunoscut în dosarul penal, pentru infracţiunea de furt, prev. de art. 228 alin.(1) Cod p enal, persoană vătămată fiind C.
În fapt, prin ordonanţa Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus începerea u rmăririi penale în dosar faţă de autor necunoscut, sub aspectul infracţiunii de furt, prev. de art.228 alin.(1) Cod penal.
Constâ în aceea că o persoană necunoscută i-a sustras părţii vătămate C din buzunarul pantalonilor un portmoneu, în care se aflat acte şi bani, creând-ui acestuia un prejudiciu estimat la suma de 150 lei.
Prin ordonanţa Parchetul a dispus renunţarea la urmărirea penală, în baza art. 318 alin.(1), alin. 2 lit. a), b), e) şi g) şi art.314 alin.(1) lit. b) C. proc. pen ală.
S-a raportat la disproporţia vădită între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse prin infracţiune.
În acest sens, s-a arătat că legea prevede pentru infracţiunea săvârşită, pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 3 ani.
Se are in vedere conţinutul faptei, modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi de împrejurările concrete în care a fost comisă, de urmarea produsă.
Cum a motivat Parchetul propunerea de renuntarea urmaririi penale
De eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal, prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia.
Fiind puţin probabil a fi identificat autorul faptei şi a se recupera prejudiciul cauzat prin infracţiune, se poate aprecia că nu există interes public în urmărirea acesteia.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 alin.(12) Cod procedură penală , analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru confirmarea renunţării la urmărirea penală .
Ce a retinut judecatorul de camera preliminara despre prpunerea de renuntarela urmarirea penala
Astfel, văzând gravitatea redusă a faptei şi timpul scurs de la data săvârşirii acesteia, iar nu în ultimul rând disproporţia vădită între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi urmările produse prin infracţiune, în mod corect parchetul a reţinut inexistenţa interesului public în urmărirea acesteia.
Legea prevede pentru infracţiunea de furt pedeapsa închisorii de cel mult 3 ani sau pedeapsa amenzii, iar în raport de conţinutul faptei, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi de împrejurările concrete în care a fost comisă, de urmarea produsă, ţinând seama de eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal, nu există interes public în urmărirea acesteia.
Ca urmare, în baza art. 318 alin.(12) Cod procedură penală, constatând legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, va confirma măsura dispusă în cauza având ca obiect infracţiunea de furt, prev. de art.228 alin.(1) Cod penal, parte vătămată fiind C.
Cabinet Avocat
0724260393
Alte articole recomandate
–La ce moment unei persoane i se atribuie calitatea de suspect in procesul pena;
– Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– In ce conditii revine unei persoane raspunderea pentru fapta proprie.
Responsabilitate, profesionalism,loialitate fata de client.
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion cu sediul in Bucuresti, consultanta, asistenta si reprezentare juridica in drept penal.
Contactati un avocat specializat in drept penal, pentru detalii colaborare, completati formular, sau clic aici, e mail office@avocat-tudor.ro
Contacteaza-ne acum
Default content