Inselaciunea, inducerea in eroare este actiunea prin care autorul isi atribuie calitati pe care nu le detine. Profita de increderea sau naivitatea victimei.
Prin inselaciune, inducerea in eroare se falsifica adevărul, cu prilejul formării, modificării sau stingerii unui raport juridic patrimonial.
Scopul urmarit de autor este obtinerea unui folos patrimonial prin castigarea increderii victimei si folosind modalitati adecvate.
Modalitatile pentru a fi realizata inselaciunea si inducerea in eroare pot fi diverse, prin actiune sau inactiune.
De exemplu, infracțiunea de înșelăciune poate fi comisa prin publicarea unor anunțuri fictive în mediul online, dacă acest lucru a prejudiciat pe cineva.
Prin Decizia 37/2021, Înalta Curte a raspuns unei solicitari in acest sens a Curții de Apel Alba Iulia.
Respectiv, publicarea de anunțuri fictive online care a avut drept consecință producerea unei pagube.
Fara ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta.
Instanta suprema a stabilit ca fapta realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 din Codul penal.
Inselaciunea, inducerea in eroare, este o infractiune contra patrimoniului prin nesocotirea increderii
In astfel de cazuri, victima poate suferi un prejudiciu material, astfel ca inselaciunea este considerata o infractiune contra patrimoniului.
Este pedepsita in scopul ca situatiile de fapt existente sa fie mentinute in starea in care se aflau pana la interventia ilicita a faptuitorului.
Notiunea de patrimoniu, in sensul legii penale, a primit unele definitii in literatura juridica.
De exemplu, bunurile in individualitatea lor, susceptibile de a fi apropiate de faptuitor prin mijloace frauduloase ori de a fi distruse, deteriorate.
Infractiunile prevazute in acest titlu au ca obiect juridic generic comun relatiile sociale de ordin patrimonial, a caror desfasurare normala asigura apararea proprietatii private si publice cu toate atributele lor.
Ce inseamna inselaciunea, inducerea in eroare
Infractiunea de inselaciune este prevazuta in art.244 Cod penal.
In primul alineat este reglementata varianta de baza.
Respectiv, inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Scopul este de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
Se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
In alineatul 1 se arata modalitatile prin care se comite infractiunea. Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare.
Sau, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului.
Scopul este de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Alta varianta este fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat.
Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă iar impăcarea înlătură răspunderea penală.
Inselaciunea in conventii consta in inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract in conditiile stipulate.
O conditie este ca acel contract trebuie să fie valabil încheiat.
Un contract nul sau cel puțin anulabil, va putea fi lipsit de efecte juridice
Consta in emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau asupra unei persoane stiind ca pentru acoperirea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara.
Studiu de caz privind inselaciunea, nu a existat inducerea in eroare
Prin Rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracțiunii de înşelăciune.
Fapta fiind prev. de art. 244 alin.(1) şi (2) C.p., cu aplic. art. 5 alin. (1) Cdod penal.
S-a reţinut ca inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată prin promisiunea mincinoasă că va facilita obținerea titlului de proprietate asupra unor terenuri aparținând martorilor.
Inculpatul și persoana vătămată ar fi urmat să le achiziționeze la prețuri mult sub valoarea de piață.
A determinat persoana vătămată să-i dea în repetate rânduri sume de bani totalizând 28.000 Euro, fără ca inculpatul să-și respecte angajamentul.
Conditiile in care infractiunea este inselaciune, inducerea in eroare
Instanţa reține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Potrivit art.244 alin 1 C.pen., constituie infracțiune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Scopul este de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
Pentru a realiza latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune trebuie pe de o parte, să existe o acțiune de inducere în eroare.
Prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a realității, trebuie să aibă aptitudinea de a capta buna credință a persoanei vătămate.
Decizia sa fie păgubitoare pentru patrimoniul său în urma falsei reprezentări asupra realității, astfel indusă de către subiectul activ al infracțiunii.
Persoana vatamata a cunoscut continutul obligatiilor
Persoana vătămată a avut cunoștință încă de la început de conținutul obligațiilor inculpatului.
Că acestea vizează obținerea unui titlu de proprietate și efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea obținerii acestuia.
Identificarea moștenitorilor, identificarea terenului și efectuarea succesiunii. Așa cum rezultă din declarația dată în cursul cercetării judecătorești.
Atitudinea sincera a inculpatului, arata ca nu a fost inselaciune si inducerea in e
Inculpatul a prezentat persoanei vătămate situația terenului, respectiv lipsa unui titlu de proprietate.
A arătat că moștenitorii nu dispun de fondurile necesare obținerii titlului respectiv. Aceștia fiind dispuși să vândă terenul la un preț mult sub cel al pieței.
Urmând ca inculpatul să se ocupe de demersurile necesare revendicării terenului.
Motivele pentru care partea vatamata nu a fost inselata
Cunoscând situația de fapt, persoana vătămată a hotărât să achiziționeze respectivul teren.
A speculat tocmai diferența de preț dintre valoarea sa reală și valoarea la care îl putea dobândi.
Dar, fără a avea certitudinea că procedura de revendicare va fi soluționată în mod favorabil.
Persoana vătămata a cunoscut și a acceptat faptul că inculpatul ar obține titlul de proprietate eludând procedura legală.
In sensul că ar avea diferite cunoștințe în cadrul instituțiilor abilitate apte să urgenteze procesul de revendicare.
Se constată că, relația dintre persoana vătămată și martora nu este una specifică celei avocat – client.
Persoana vătămată a beneficiat de sfatul unei persoane cu calificare juridică pe toată durata procedurii de obținere a terenului.
Care a fost implicarea martorului
Implicarea martorei a exces specificul unei simple intermedieri.
Aceasta l-a însoțit pe numitul în toate momentele importante pentru realizarea scopului urmărit.
A fost împuternicită în vederea obținerii titlului de proprietate, având drepturi egale cu cele ale inculpatului.
A cunoscut situația juridică a terenului, cât și obligațiile inculpatului în raport cu persoana vătămată, urmărind evoluția evenimentelor.
Latura subiectiva a inselaciunii, inducerii in eroare
In speță nu este realizată nici latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, intenția directă calificată prin scop.
Aceasta presupune că făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta produce o pagubă, urmărind acest rezultat.
În speță, cu toate că inculpatul nu și-a îndeplinit pe deplin obligațiile asumate a făcut demersuri în vederea atingerii rezultatului.
Acesta a identificat terenul, cât și proprietarii acestuia, ocupându-se de efectuarea procedurii succesorale.
De asemenea, existența prejudiciului nu a fost în niciun moment dovedită, din înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor.
Singurele sume plătite au fost cele aferente unei amenzi și cele plătite moștenitorilor, înmânate de inculpat, proveniența nefiind cunoscută.
Faptul că pe parcursul derulării unei convenţii, una dintre părţi nu ar fi respectat integral înţelegerea avută nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere eroare.
In ce a constat cazul de impieidicare a exercitarii actiunii penale
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, este incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 16 alin (1) lit. b) teza I C.p.p.
Anume, că fapta nu este prevăzută legea penală.
Instanța reține că fapta sesizată de persoana vătămată nu se circumscrie tipicității obiective a infracțiunii de înșelăciune.
Dispune achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de înșelăciune.
Ce a dispus instanta sub aspectul laturii civile a infractiunii de inselaciune
Sub aspectul laturii civile, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului.
Se are in în vedere că s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracţiunii de înșelăciune, prev. de art. art. 244 alin.(1), (2) C.p., cu aplic. art. 5 alin.(1) C.p.
În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, în referire la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală, instanța va lăsa nesoluționată acțiunea