Table of Contents
ToggleIn contextul dreptului civil, vinovatia in contract reprezinta o tema esentiala, implicand evaluarea comportamentului partilor contractante si determinarea gradului de incalcare a obligatiilor asumate.
La aprecierea vinovatiei in contract se are in vedere procesul psihic, atitudinea cu care a actionat autorul faptei ilicite.
Reprezentarea in constiinta omului a consecintelor sociale a faptei sale si prevederea sau cel putin posibilitatea de a prevedea urmarile faptei ilicite savarsite.
Art.1358 Cod civil stabileste cum se apreciaza vinovatia,.
Respectiv, se va tine seama de imprejurarile in care prejudiciul a fost produs, imprejurari ce sunt straine de autorul faptei.
Precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.
In materie de contracte stabilirea vinovatiei este o conditie esentiala si necesara pentru existenta raspunderii civile contractuale.
Dovada acesteia este realizata prin neexecutarea obligatiilor asumate.
Vinovatia in contract, culpa contractuala, este definita in articolele 1.484-1.489 din Codul Civil.
Se refera la neindeplinirea sau la indeplinirea defectuoasa a obligatiilor contractuale, iar stabilirea vinovatiei se realizeaza prin analizarea unor criterii bine conturate.
Culpa contractuala, greseala, mai consta in neexecutarea fara justificare de catre partile contractante a obligatiilor ce le revin, cauzatoare ale prejudiciului, pentru care sunt chemate sa raspunda.
Culpa contractuala consta in incalcarea unui standard de conduita sau in indeplinirea defectuoasa a obligatiilor contractuale.
Rezolutiunea si rezilierea se intemeiaza tocmai pe culpa prezumata a debitorului care nu isi executa obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic, regula care rezulta din textele Codului civil, adica din norme de drept pozitiv.
In materie contractuala se considera ca drepturile creditorului in ipoteza neexecutarii sunt conditionate de existenta vinovatiei debitorului in neexecutare.
Art.1481 Cod civil prevede ca, in cazul obligaţiei de rezultat, debitorul este ţinut sa procure creditorului rezultatul promis.
In cazul obligaţiilor de mijloace, debitorul este ţinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
Pentru a stabili daca o obligaţie este de mijloace sau de rezultat se va ţine seama indeosebi de:
In cazul obligatiilor de rezultat, responsabilitatea vinovatia se prezuma in mod general in cazul neindeplinirii.
Partea vinovata poate fi exonerata numai prin dovedirea ca neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a obligatiei nu se datoreaza culpei sale.
Pana la proba contrara, neexecutarea obligatiei este prezumata a fi imputabila debitorului.
Este o prezumtie relativa de culpa si opereaza de indata ce creditorul probeazaneobtinerea rezultatului dorit.
In acest sens in art.1548 Cod civil se arata, culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii.
Cu toate acestea, cand exista o aparenta de executare a contractului de catre debitor trebuie sa se faca o analiza legata de neexecutarea contractului si a prejudiciului.
Simpla executare de catre debitor a obligatiei din contract, daca aceasta nu atinge scopul pentru care contractul a fost incheiat, nu inseamna ca executarea a fost corespunzatoare.
In cazul obligatiilor de mijloace, nu consta intr-o obligatie precizata de la inceput de a obtine un anumit rezultat determinat, ci de a depune toata diligenta necesara pentru obtinerea rezultatului dorit, fara a i se cere acestuia sa il si realizeze.
In privinta obligatiilor de mijloace, se solicita respectarea unor standarde de diligenta, iar vinovatia se stabileste in functie de gradul de neglijenta.
Partile sunt obligate sa actioneze cu o grija sporita si sa depuna eforturile necesare pentru indeplinirea obligatiilor asumate.
Prestatia se considera executata chiar daca scopul nu a fost atins, prezumandu-se ca debitorul a folosit toate mijloacele adecvate si a fost diligent.
Intr-un contract comercial, stabilirea vinovatiei in privinta unei parti se bazeaza pe demonstrarea conduitei ilicite si incalcarii obligatiilor contractuale.
Pentru a fundamenta aceasta concluzie, este esential sa evaluam elementele specifice ale comportamentului ilicit al celeilalte parti.
Aceasta conduita poate implica incalcarea termenilor si conditiilor contractuale, nerespectarea clauzelor esentiale sau incalcarea standardelor comerciale acceptate.
In mod specific, se poate evidentia nerespectarea termenelor de livrare, furnizarea produselor sau serviciilor necorespunzatoare din punct de vedere calitativ sau neconformitatea cu standardele industriale.
De asemenea, actiunile sau omisiunile care afecteaza in mod direct performanta si beneficiile contractului pot constitui elemente cheie in demonstrarea vinovatiei.
Este important sa se faca referire la documentele relevante, cum ar fi corespondenta scrisa, e-mailurile, facturile si alte probe care arata incalcarile aduse la cunostinta celeilalte parti.
O analiza detaliata a acestor documente poate sustine argumentatia privind conduita ilicita si vinovatia.
In final, subliniez ca stabilirea vinovatiei in contractul comercial necesita o abordare echilibrata si obiectiva, avand la baza probe concrete si interpretari conforme cu prevederile contractuale.
Instanța retine că litigiul dintre părți a fost declanșat ca urmare a refuzului pârâtei intimate de a achita suma reprezentând contravaloare factură fiscal nr. CRT 396 din data de 08.08.2019, neasumată de către partea debitoare.
Astfel, reține instanța că, între cele două părți au fost derulate raporturi comerciale, în temeiul comenzii de transport nr. 5804/10.07.2019, prin care reclamantei s-a solicitat prestarea de servicii de transport.
Astfel, aplicabile raporturilor dintre părți, sunt dispozițiile art. 1270 C civ, conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Acestea sunt ținute să-și execute întocmai și cu bună-credință obligațiile contractuale și dispozițiile art. 1350 din Cciv, conform cărora, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât.
In sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
În speță, apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenței creanței dat fiind faptul că aceasta nu rezultă din nici unul dintre actele asumate de pârâta intimată, respectiv comanda de transport sau CMR.
Contrar celor susținute de către apelanta reclamantă, aceasta și nu pârâta intimată se face vinovată de încălcarea contractului de transport.
Prin clauza expresă inserată la art. 5 din Comanda de transport, la încărcare șoferul trebuie să verifice starea mărfi și a ambalajului și conformitatea cu actele primate, înainte de apărăsi locul de încărcare.
In caz de nereguli fiind obligat să anunțe societatea TEFIR IMPORT IMPORT SRL.
Suma reclamata nu poate fi considerata ca fiind o pretenție întemeiată pe un prejudiciu contractual încercat de reclamanta apelantă, de vreme ce părțileau convenit că orice neregulă privind marfa prezentată la transpot trebuia adusă la cunoștință la încărcare.
Si că tot în acest moment se proceda la o verificare temeinică a stării bunurilor prezentate la transport. Or, o astfel de obiecțiune, contrar afirmațiilor reclamantei apelante nu a fost probat a fi fost efectuată la data stipulate de părți.
Apelanta reclamantă preferând să accepte comanda de transport, să o execute și mai apoi să majoreze unilateral prețul ce a fost rezulatul acordului de voințe al părților și care este singurul pe care intimate pârâtă și l-a asumat.
Față de cele expuse, Tribunalul va respinge apelul și va menține sentința atacată și, ca legală și temeinică.
Stabilirea vinovatiei in contract implica evaluarea circumstantelor specifice ale fiecarui caz.
Criteriile precizate de legislatie ofera un cadru de referinta, insa analiza detaliata a faptelor si a intentiilor partilor este esentiala.
Denuntarea unilaterala a contractului: Calea legala, ghid despre implicatiile juridice
Cabinetul de avocat Tudor Ion ofera consultanta, asistenta si reprezentare in drept comercial.
Ne puteti contacta pe formularul de contact, e mail avocat_tudorion@yahoo.com, telefon sau click aici
https://avocat_tudorion@yahoo.com
0724260393
Default content