Raspunderea asiguratorului in procesul civil sau penal intervine ca urmare a prevederilor legislative in domeniu precum si incheierii asigurarii de raspundere civila pentru autovehicule.
Asigurarea de raspundere civila pentru autovehicule este forma de asigurare in care asiguratorul repara prejudiciul adus bunurilor si persoanelor in situatiile in care au suferit vatamari ca urmare a unui accident in care autovehiculul asigurat a fost implicat.
Asiguratorul nu raspunde daca prejudiciul a fost produs cu intentie.
Asiguratorul urmeaza sa raspunda pentru acele fapte care au prejudiciat si au fost savarsite de catre asigurat din culpa.
Prin urmare, in situatia cand prejudiciul a fost produs in mod intentionat nu va mai fi angajata raspunderea asiguratorului.
Chiar daca autorul accidentului este o persona necunoscuta sau neasigurat asiguratorul este obligat sa repare prejudiciul.
Prezinta importanta faptul ca pentru autovehiculul care a cauzat accidentul proprietarul sau detinatorul sau sa se fi asigurat.
Cu alte cuvinte, asiguratorul va fi obligat sa repare prejudiciul daca noul proprietar sau cel care-l detine este beneficiarul unui contract de raspundere civila auto.
Aceste imprejurari rezulta din examinarea dispozitiilor art. 51 din Legea nr. 136/1995, care prevede urmatoarele:
Art. 52 din Legea nr.136/1995 reglementeaza aceasta situatie, respectiv, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora.
Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a adoptat norme care stabilesc urmatoarele:
In acest sens se prevede ca:”cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.
Art. 2225 din Codul civil reglementeaza „Stabilirea despăgubirii”
Dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabileşte prin convenţie încheiată între asigurat, terţa persoană prejudiciată şi asigurător sau, în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească
Instanta de apel a reţinut că nu mai poate fi activată răspunderea asigurătorului întrucât, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, acesta „acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule”.
S-a apreciat că, în speţă, reclamanţii şi-au cuantificat despăgubirile pe care le pretind pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial cauzat de decesul mamei, urmare a accidentului provocat de intervenient.
In acest sens s-a avut in vedere tranzacţia încheiata cu acesta în calitate de asigurat al pârâtei, tranzacţie de care instanţa a luat act, în baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 397 C. proc. pen.
S-a reţinut, de asemenea, că în lipsa oricăror precizări, tranzacţia trebuie considerată ca acoperind toate prejudiciile cauzate reclamanţilor.
Aceste statuări ale instanţei nu ţin seama de specificul raporturilor juridice cărora le dă naştere un contract de asigurare de răspundere civilă delictuală.
Raspunderea asigurătorului este în limitele prevăzute de contract, se activează în favoarea unui terţ faţă de convenţie, cel care este prejudiciat prin fapta ilicită (riscul asigurat) săvârşită de către asigurat.
Această relaţie tripartită (dintre asigurător, asigurat şi terţ prejudiciat) presupune ca stabilirea despăgubirii – pentru a duce la acoperirea prejudiciului şi în mod corespunzător, la stingerea pretenţiei victimei – să se realizeze prin convenţie încheiată între toate aceste trei părţi.
Odată cu încasarea despăgubirii, victima să precizeze expres că nu mai are nicio pretenţie de la asigurător şi de la asigurat.
În acest sens sunt relervante dispoziţiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 (incident cauzei în raport cu data încheierii contractului de asigurare şi producerii riscului asigurat), ca şi cele ale art. 2225 C. civ. (norma generală în materie).
Acestea stabilesc expres că „despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească”.
Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 „odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nicio pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă”.
În speţă, aşa-numita tranzacţie s-a încheiat doar între asigurat (autorul faptei ilicite) şi victimele colaterale, consemnând o sumă de bani (45.000 RON) cu titlu de pretenţii civile, din care s-a achitat un avans (de 10.000 RON).
Urmând ca diferenţa de 35.000 RON să fie achitată la un moment ulterior (30.11.2015), fără ca această obligaţie asumată să mai fie însă executată.
Pentru a da eficienţă acestei convenţii, în sensul dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, şi a constata că asigurătorul nu datorează despăgubiri întrucât asiguratul său nu (mai) răspunde pentru prejudiciul cauzat.
Instanţa de apel trebuia să verifice dacă respectiva convenţie era într-adevăr una care să fi dus la acoperirea integrală a prejudiciului şi la stingerea pretenţiilor reclamanţilor.
Asiguratorul in asigurarea de raspundere civila delictuala calitate in care plateste despagubirea
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion ofera consultanta, asistenta si reprezentare juridica in litigii privind asigurarile.
Pentru detalii va rugam sa ne contactati prin formular, e mail office@avocat-tudor.ro sau click aici
Default content