Persoanele care comit fapta de conducere fara permis de conducere prezinta un pericol potential sa provoace accidente rutiere.
Mai ales daca persoanele care nu posedau permis de conducere au condus sub influenta bauturilor alcoolice.
Si mai grav este atunci cand aceste fapte sunt comise de catre minori.
In oricare din astfel de situatii pericolul consta in periclitarea desfasurarii in conditii de siguranta a circulatiei rutiere pe drumurile publice.
Altfel spus, normala existenţă şi desfăşurare este condiţionată de interzicerea faptelor de conducere a vehiculelor de către persoane care nu au acest drept certificat prin deţinerea unui permis de conducere.
Din acest motiv, legea penala prevede ca este necesar ca persoana care conduce un vehicul sa posede permis de conducere obtinut in cadru legal.
Normala existenţă şi desfăşurare este condiţionată de interzicerea faptelor de conducere a vehiculelor de către persoane care nu au acest drept certificat prin deţinerea unui permis de conducere.
In primul rand trebuie sa stii ca la organul de cercetare penala se formeaza un dosar in care se fac cercetari pentru infractiunea de conducere fara permis de conducere a unui vehicul.
Infractiunea de conducere fara permis de conducere a unui vehicul este prevazuta in art.335 alin.(1) Cod penal.
Aceasta are denumirea marginală de „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere” si reglementează trei infracţiuni cu un obiect juridic comun.
Forma de baza a infractiunii de conducere a unui vehicul fara permis de conducere:
Alte forme ale infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere:
Este usor de dedus ca numai daca vei cunoaste in ce consta acuzarea poti sa te aperi mai bine.
Prin cunoasterea probelor in acuzare afli modalitatea de comitere a conducerii fara permis de conducere ce se retine in sarcina ta.
Te poti raporta la faptele autorilor infractiunii care nu detin permis de conducere pentru nicio categorie si cei a carui permis nu corespund cu subcategoria sau categoria vehiculului pe care il conduc.
In astfel de situatii prezenta unui avocat este benefica pentru persoana acuzata.
Vei beneficia astfel de consultanta juridica, asistenta si reprezentare la urmarirea penala si instanta de judecata.
Va formula apararea si administra probe fata de acuzarea adusa.
Aceasta se poate referi la dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil.
Permisul trebuie sa fie corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.
In primul rand se constata ca art.335 alin.(1) Cod penal, forma de baza a infractiunii, prevede doar pedeapsa cu inchisoarea, pe cand la celelate modalitati se prevad si pedepse alternative.
La celelalte forme ale infractiunii, in functie de circumstantele cauzei, instanta poate dispune:
Tebuie avut insa in vedere dispozitia de la art.74 alin.(2) Cod penal, cand pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.
Totodata, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 74 Cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Acestea se refera la stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului.
Evaluarea se face după următoarele criterii:
In functie de criteriile prevazute de art.74 Cod penal sanctiunea aplicata poate fi amenda.
Amenda in procesul penal este prevazuta de art.61 Cod penal si constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.
Cuantumul amenzii pentru conducere fara permis se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă dupa cum urmeaza.
Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.
Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei.
Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
Precizam ca in dosarele cu acest obiect, Cabinetul de avocat Tudor Ion, cu sediul in Bucuresti, a obtinut astfel de solutii.
Cabinetul de avocat Tudor Ion, cu sediul in Bucuresti, a avut dosare in care au fost pronuntate astfel de solutii
Se obtin astfel de solutii in special cand autorul se afla la prima abatere, nu au fost victime sau nu au fost produse pagube materiale prin comiterea infractiunii.
Achitarea se obtine in cadrul infractiunii de conducere fara permis cand instanţa de judecată constată urmatoarele:
Totodata, se iau si alte masuri daca in cazul unui inculpate s-au dispus masuri preventive:
In mod asemanator, raportului de reţinere a permisului de conducere pentru ca nu poartă aprobarea şefului Poliţiei Rutiere şi nu s-a eliberat vreo dovadă înlocuitoare.
In consecinta, procesul verbal nu face dovada înmânării/remiterii către inculpat a înştiinţării scrise aşa cum cer dispoziţiile art. 193 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Asadar, nu este dovedit in mod cert ca inculpatul a cunoscut că s-a dispus reţinerea permisului de conducere sau că exercitarea dreptului de a conduce este suspendată, astfel incat nu poate conduce la antrenarea răspunderii penale a inculpatului
Ca urmare, este lipsit de relevanţă juridică aspectul că există probe din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere.
Potrivit art. 396 alin 2 Cod procedură penală condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat.
Din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezulta in mod clar vinovatia, astfel ca orice dubiu profită inculpatului.
Respectiv, în declaraţia de martor, deci o singură probă, iar celelalte probe nu susţin acuzarea, ba din contra, întăresc apărarea inculpatului.
Astfel că, prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nu a fost răsturnată, iar când îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia.
Atunci ea este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat.
Nu se poate afirma cu precizie cat dureaza un un process penal pentru conducere cu permisul suspendat.
Durata depinde de mai multi factori, intre care exemplificam:
Ce probe se administreaza.
Durata de obtinere a probelor. De exemplu, in cazul unui inscris solicitat de instanta, institutia solicitata poate raspunde cu intarziere.
In cazul probei cu martori pot fi dificultati de aducere daca are domiciliul in strainatate
In corelatie cu obiectul articolului de fata sunt dispozitiile art.23 din
OUG 195/2002.
Dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil.
Permisul trebuie sa fie corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.
In cazul unei condamnari,chiar si suspendata sub supraveghere,permisul obtinut ulterior se anuleaza de drept conf, OUG 195/2002 raportat la art. 335 Cod penal.
Articolul 101 din Codul Rutier precizeaza că circulația pe drumurile publice având permis expirat constituie contravenție. Aceasta se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Dacă sunteți controlat de Politie și aveți permisul expirat este posibil sa fiti sanctionat cu amendă între 870 și 1.160 lei. (6-8 puncte de amenda. Un punct de amendă este calculat la 145 de lei în 2022.
Curtea, a analizat apelul declarat în cauză, în raport de criticile formulate, prin raportare la ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Curtea constată că fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele de tipicitate sub aspect obiectiv, astfel că în mod corect s-a dispus achitarea acestuia.
Curtea constată că, în mod judicios, instanţa de fond a reţinut că, fără a avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, inculpatul a condus pe DN 6 autoutilitara fiind oprit pentru control de organele de politie.
Imprejurarea rezultă din declaraţia inculpatului care se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cât şi cu declaraţia martorei.
În acest cadru, Curtea reţine care este conditia pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C.pen.
Este necesar a fi îndeplinită situaţia premisă, respectiv conducerea vehiculului pe drumurile publice să se realizeze în perioada în care conducătorul are suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
Sub acest aspect, Curtea constată Decizia nr. 18/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
S-a statuat asupra faptului că, întrucât suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu este calificată legal, definirea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen. se face prin trimitere la legislaţia extrapenală.
Respectiv O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care constituie reglementarea-cadru în materia circulaţiei pe drumurile publice.
Drept urmare, elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C.pen. sunt stabilite prin interpretarea sistematică a prevederilor relevante din cele două acte normative.
Astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat instituţia juridică a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, situaţie premisă a infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C.pen..
Stabileste că aceasta este incidentă doar în situaţiile în care este prevăzută expres şi limitativ de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest punct de analiză, Curtea subliniază că, prin Decizia nr. 18/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost analizată, pe de o parte, in mod distinct. instituţia juridică a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice.
Pe de altă parte, s-a analizat obligaţia de a nu conduce anumite vehicule din conţinutul controlului judiciar, fiind abordată şi o examinare comparativă a celor două instituţii.
Din această perspectivă, Curtea observă că instituţia juridică a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice a fost examinată, în primul rând, cu caracter general.
Independent de natura juridică a obligaţiei de a nu conduce anumite vehicule din conţinutul controlului judiciar ce a stat la baza acelei sesizări.
Astfel încât, aceste argumente ale instanţei supreme, referitoare la instituţia juridică a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, sunt pe deplin valabile atunci când sunt analizate elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C.pen.
Prin prisma interpretării sistematice a prevederilor din Codul penal cu cele din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin această decizie s-a reţinut că suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice intervine doar în cinci situaţii, după cum urmează:
În sensul argumentelor expuse, Curtea mai reţine că, potrivit art. 114 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicarea, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă atrage anularea permisului de conducere.
Cum a interpretat instanta notiunea de supendare a dreptului de a conduce si conducere fara permis in cazul inculpatului
Faţă de cele ce preced, din Decizia nr. 18/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, rezultă că noţiunea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice nu poate fi interpretată conform limbajului comun.
Ci, doar prin trimitere la legislaţia extrapenală, respectiv O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Iar dispoziţiile art. 97 alin. (3) din acelaşi act normativ nu au natura unor dispoziţii generale care să reglementeze toate situaţiile ce pot fi asimilate unei suspendări a dreptului de a conduce, ci acestea sunt subsumate unei măsuri tehnico-administrative prealabile prin care se dispune reţinerea/retragerea/anularea permisului de conducere.
Astfel încât instituţia juridică a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, situaţie premisă a infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C.pen., este incidentă doar în situaţiile în care este prevăzută expres şi limitativ de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, anterior expuse.
Prin Decizia nr. 27/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a reţinut că perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce are un caracter limitat în timp.
Nu poate dura decât până la soluţionarea definitivă a dosarului penal.
Aceasta fiind durata măsurii interdicţiei de a conduce pe care poliţistul o ia atunci când constată săvârşirea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute de art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002 – conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut situatia cand dosarul penal se finalizează printr-o soluţie de clasare, renunţare la urmărire penală, achitare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei.
Tuitularul permisului îşi poate exercita din nou dreptul de a conduce, iar dacă permisul de conducere a fost reţinut, se va restitui acestuia în temeiul prevederilor art. 219 alin. (2) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006.
Plecând de la aceste premise, Curtea constată că, la data când inculpatul a fost surprins conducând autoutilitara figura în baza de date a Serviciului Rutier cu dreptul de a conduce suspendat.
Ca urmare a faptului că exista un dosar de urmărire penală în care acesta era cercetat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 din C.pen.
Cu toate acestea, dosarul penal a fost soluţionat fiind dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti o soluţie de clasare.
Însă, aşa cum rezultă din răspunsul primit de la Parchet respectiva ordonanţă de clasare nu a fost expediată Brigăzii Rutiere, astfel încât inculpatul a figurat în continuare în baza de date a Serviciului Rutier ca având dreptul de a conduce suspendat, deşi nu mai subzista temeiul suspendării dreptului de a conduce.
Ca atare, din punct de vedere al prevederilor art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) coroborat cu art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002, rezultă că măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, aplicată ca urmare a constatării comiterii unei infracţiuni a încetat la definitivarea dosarului penal.
Astfel cum prevede în mod expres art. 193 alin. (4) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006.
Această măsură încetează indiferent de procedura de comunicare a actului procesual prin care a fost dispusă soluţia de clasare.
Operează indiferent de menţiunile existente în bazele de date ale poliţiei rutiere.
Altfel spus, nu au relevanţă formalităţile ulterioare privind evidenţele poliţiei rutiere, întrucât efectul juridic al încetării suspendării exercitării dreptului de a conduce are loc ope legis, ca urmare a dispunerii unei soluţii de clasare.
O interpretare contrară, conform celor susţinute în motivele de apel formulate în scris, în sensul că poliţia rutieră dispune încetarea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce, nu este susţinută de prevederile legale.
Ar presupune menţinerea măsurii suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă nedeterminată (sine die) în cazul în care poliţia rutieră nu dispune nicio măsură sau organul de urmărire penală nu comunică ordonanţa de clasare, ca în cauza de faţă.
De asemenea, după cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 18/2019, în ceea ce priveşte sintagma suspendarea exercitării dreptului de a conduce, nu trebuie să se piardă din vedere că prioritară este regula interpretării gramaticale sau literale.
Că dispoziţiile de drept penal sunt de strictă interpretare şi, nu în ultimul rând, trebuie să se ţină cont de necesitatea interpretării acestor dispoziţii în acord cu respectarea principiului previzibilităţii normei de incriminare.
Or, dispoziţiile de drept penal sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate extensiv, prin analogie, în defavoarea inculpatului.
Prin urmare, la data de 30.01.2019, inculpatul nu avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce ca urmare a cercetării într-un dosar penal, conform art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) coroborat cu art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002, această măsură încetând la momentul dispunerii soluţiei de clasare.
Din altă perspectivă, Curtea constată că la data conducerii pe drumurile publice inculpatul nu a avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce nici prin prisma prevederilor art. 101 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002.
Potrivit cărora „suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.
În ceea ce priveşte suspendarea exercitării dreptului de a conduce în baza prevederilor art. 101 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002, dispoziţiile art. 101 alin. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 stipulau în mod expres că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.
Aşadar, în urma soluţiei de clasare nu opera în mod automat suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, ci aceasta era precedată de un act administrativ emis de şeful poliţiei rutiere.
Or, în cauza de faţă, nu a fost emis nici un act administrativ prin care să se dispună suspendarea exercitării dreptului de a conduce cu referire la data comiterii faptei.
Ca atare, nu se poate susţine că la data comiterii faptei inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, conform prevederilor art. 101 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2000.
Intrucât această măsură se dispunea de şeful poliţiei rutiere şi nu operează ope legis, putând viza doar o perioadă determinată, fiind identificată atât data începerii, cât şi data până la care operează.
Pe cale de consecinţă, împrejurarea invocată în motivele scrise de apel, în sensul că suspendarea exercitării dreptului de a conduce ar fi trebuit prelungită cu încă 90 de zile, nu are nicio relevanţă asupra situaţiei premise a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C.pen..
Atâta vreme cât suspendarea exercitării dreptului de a conduce nu a fost în mod efectiv dispusă cu respectarea condiţiilor legale.
În lumina celor anterior expuse, Curtea urmează a constata că, în cauza de faţă, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, nu se poate reţine că, la data de 31.03.2019, inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice.
În mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că ceea ce interesează pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului pentru fapta ce i se impută prin prezentul demers judiciar, este existenţa sau nu a dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Si nu existenţa asupra acestuia a permisului de conducere, ca act doveditor. Simplul fapt că inculpatul nu avea asupra sa permisul de conducere, în condiţiile în care dreptul de a conduce un autoturism exista, poate reprezenta o contravenţie, nicidecum o infracţiune pentru care inculpatul să suporte rigorile legii penale.
În atare situaţie, Curtea constată că, în cauză, nu este îndeplinită situaţia premisă a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen.
Astfel încât, fapta dedusă judecăţii nu îndeplineşte, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Curtea constată că, în mod corect s-a reţinut că, în temeiul art. 396 alin. (5) C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b teza a I-a C.proc.pen., se impune achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C.penal.
Responsabilitate, profesonalism, loialitate fata de client.
https://avocat-tudor.ro
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion ofera servicii drept penal, contactati-ne cu incredere pentru servicii profesionale.
Luati legatura cu noi, click aici sau e mail office@avocat-tudor.ro
Default content