Drepturile pacientului si ale familiei in caz de malpraxis medical trebuiesc cunoscute in situatii cum ar fi, refuzul spitalului de a elibera copii de pe dosarul medical al pacientului decedat.
In cazurile de malpraxis medical, dreptul familiei de a avea acces la dosarul medical al pacientului devine si mai important.
Aceste documente contin adesea informatii esentiale care pot clarifica erorile sau neglijentele din cadrul ingrijirii oferite.
Fara acces la aceste dosare, familiile pot simti ca nu au puterea sau capacitatea de a intelege pe deplin amploarea malpraxisului care a avut loc.
Mai mult, dosarele medicale joaca un rol crucial in procedurile legale legate de reclamatiile de malpraxis.
Ele servesc drept dovezi care pot sustine sau infirma acuzatiile de neglijenta medicala.
Prin urmare, asigurarea accesului complet si transparent al familiei la aceste documente nu este doar o chestiune de corectitudine, ci si o necesitate legala.
Furnizorii de servicii medicale au obligatia de a respecta aceste drepturi, iar orice incercare de a ascunde informatii poate ridica suspiciuni si complica si mai mult cazul.
Intr-un sistem in care increderea este esentiala, respectarea dreptului familiei de a cunoaste toate detaliile privind ingrijirea pacientului este fundamentala pentru mentinerea standardelor etice si pentru asigurarea responsabilitatii in cadrul profesiei medicale.
In concluzie, respectarea drepturilor pacientului si ale familiei sale in cazurile de malpraxis medical este esentiala nu doar pentru garantarea justitiei, ci si pentru promovarea transparentei si a increderii in sistemul de sanatate.
Atunci cand o persoana se adreseaza unui medic vor lua nastere anumite raporturi intre medic si pacient.
Ambele parti au drepturi si obligatii, dar si apartinatorii au astfel de drepturi si obligatii.
De exemplu, pacientul are dreptul sa fie informat despre starea sanatatii sale, sa primeasca ingrijirile medicale adecvate, sa-si dea consimtamantul daca este necesara o interventie chirurgicala precum si alte drepturi.
La randul sau, medicul are dreptul la informare si dreptul la onorariu.
Referindu-ne strict la drepturile pacientului, precizam ca acestea sunt reglementate prin mai multe acte normative, intre care in mod special in Legea nr.46/2005 privind drepturile pacientului.
In primul rand, in Legea nr.46/2005 privind drepturile pacientului se defineste termenul de pacient. Se arata ca, prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate.
De asemenea, in lege se arata care sunt drepturile pacientulu, acestea fiind urmatoarele.
Pacientul are dreptul sa primeasca ingrijiri atente in vederea diagnosticarii bolii, a stabilirii tratamentului si vindecarii sau a imbunatatirii starii de sanatate.
• Dreptul la informare al pacientului si familiei
Acest drept permite pacientului sa fie informat cu privire la propria stare de sanatate.
In Legea 46/2003 se dispune in mod expres cu privire la drepturile pacientului, respectiv, dreptul de a fi informat.
Pacientul are dreptul sa fie informat cu privire la urmatoarele.
-serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza;
-asupra identitătii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.
-pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
-asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.
Tot din aceasta lege mai rezulta ca pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte sa fie informat în cazul în care informatiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinta.
Legea dispune ca informatiile se aduc la cunostinta pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate. In cazul în care pacientul nu cunoaşte limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta în limba maternă. Ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat şi de a alege o alta persoana care sa fie informată în locul sau.
Pacientul are dreptul sa solicite şi sa primească, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului şi ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o interventie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa.
Trebuie avut in vedere si consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale, ca trebuie explicate pacientului.
Când pacientul nu îşi poate exprima vointa, dar este necesară o interventie medicală de urgenta, personalul medical are dreptul sa deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a vointei acestuia.
În cazul în care pacientul necesita o interventie medicală de urgenta, consimtământul reprezentantului legal nu mai este necesar.
În cazul în care se cere consimtământul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cat permite capacitatea lui de întelegere.
Consimtământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
Consimtământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învătământul medical clinic şi la cercetarea ştiintifică.
Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiintifică persoanele care nu sunt capabile sa îşi exprime vointa.
Cu exceptia obtinerii consimtământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este facuta şi în interesul pacientului.
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimtământul sau.
Cu exceptia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectarii unei culpe medicale.
Corelativ cu acest drept sunt dreptul la propria imagine, reglementat prin art.73 din Codul civil si dreptul la viata privata reglementat de art.74 Cod civil.
In ce priveste dreptul la confidentialitatea informatiilor şi viata privată a pacientului in Legea 46/2003 se arata urmatoarele:
-toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar şi după decesul acestuia.
-informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi da consimtământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
-in cazul în care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati în tratamentul pacientului, acordarea consimtământului nu mai este obligatorie.
-orice amestec în viata privată, familială a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor în care aceasta imixtiune influentează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate şi numai cu consimtământul pacientului.
Sunt considerate exceptii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publica.
Desigur ca,intr-un potential caz de malpraxis medical pacientul are posibilitatea sa invoce care dintre aceste drepturi nu au fost respectate.
Ca avocat in Bucuresti, m-am confruntat cu astfel de cazuri
Potrivit art.12 din Legea 46/2003, legea drepturilor pacientului, “Pacientul sau persoana desemnata in mod expres de acesta, conform prevederilor art. 9 si 10, are dreptul sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor.
De asemenea, al diagnosticului, tratamentului, ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii. La cerere, o copie a inregistrarilor investigatiilor de inalta performanta, o singura data”.
Potrivit art.24 din aceeasi lege, (1) “Pacientul are acces la datele medicale personale.
(2) Pacientul are dreptul de a desemna, printr-un acord consemnat in anexa la foaia de observatie clinica generala, o persoana care sa aiba acces deplin, atat in timpul vietii pacientului, cat si dupa decesul pacientului, la informatiile cu caracter confidential din foaia de observatie”.
Art.21 din lege precizeaza ca “Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia”.
Iar art.22 din lege precizeaza ca “Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres”.
Trebuie pornit de la precizarea ca legea trebuie interpretata in litera ei dar mai ales in spiritul ei.
Confidentialitatea la care se refera art.21 si 22 din lege priveste tertii, iar nu pe pacient cat timp este in viata, sau pe mostenitorii acestuia ulterior.
In concret, se pune problema daca dosarul medical poate fi cunoscut dupa decesul pacientului, in special de catre mostenitorii acestuia.
Mostenitorii nu pot fi considerati terti, ci dimpotriva, acestia au drept de acces la dosarul medical la fel ca si pacientul.
In acest sens, dispozitiile art.39 alin.2 din Legea 95/2006 prevede anumite situatii in care informatiile pot fi divulgate unor terti.
Ele intemeindu-se, in esenta, fie pe acordul pacientului in cauza, fie pe necesitatea ocrotirii unui interes public, fie pe necesitatea sprijinirii unei urmariri penale.
Chiar si in situatia in care mostenitorii ar fi considerati terti se constata constata ca ar fi incidenta prima exceptie.
Familia pacientului are dreptul sa fie informata cu privire la starea de sanatate a acestuia, sa aiba acces la dosarul medical si sa cunoasca toate detaliile despre tratamentele si interventiile efectuate.
De asemenea, familia poate solicita explicatii suplimentare sau clarificari din partea personalului medical, iar in caz de malpraxis, poate initia proceduri legale pentru a obtine despagubiri.
Familia are dreptul sa solicite acces la dosarul medical al pacientului, fie prin intermediul unei cereri scrise adresate unitatii medicale, fie cu ajutorul unui avocat.
Dosarul medical trebuie sa fie oferit in mod transparent si complet, iar orice refuz din partea institutiei poate fi contestat legal.
In cazul in care familia suspecteaza ca a avut loc un caz de malpraxis medical, primul pas este sa consulte dosarul medical si sa ceara explicatii din partea medicilor.
Ulterior, pot apela la un avocat specializat in malpraxis medical, care ii poate ajuta sa evalueze situatia, sa colecteze dovezi si sa initieze actiuni legale pentru a obtine despagubiri sau pentru a trage la raspundere persoanele implicate.
Prejudiciul estetic, slutirea, ce sunt si cand constituie malpraxis medical
Raspunderea pentru malpraxis medical, tipuri de greseli in actul medical si studiu de caz
Comisia de malpraxis medical, obligatiile privind solutionarea sesizarilor
Profesionalism, responsabilitate, loialitate fata de client.
https://avocat-tudor.ro
0724260393
Cabinetul de avocatura Tudor Ion va poate ajuta in litigii avand ca obiect malpraxis medical.
Luati legatura cu noi apasand click aici sau email office@avocat-tudor.ro
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.
Default content