Răspunderea unităților medicale pentru personalul sau medical este un subiect complex, dar esențial pentru protejarea drepturilor pacienților și pentru promovarea unui sistem de sănătate sigur și eficient.
Prin informare adecvată și respectarea normelor legale, pot fi prevenite situațiile de malpraxis și asigurate servicii medicale de calitate.
In cadrul sistemului medical, raspunderea unitatilor sanitare este un aspect esential, mai ales atunci cand vine vorba de activitatea personalului medical.
Unitatile sanitare, fie ele publice sau private, au responsabilitatea de a asigura un mediu sigur pentru pacienti si de a monitoriza calitatea serviciilor medicale oferite.
In cazurile de malpraxis medical, raspunderea unitatilor sanitare devine un subiect complex, implicand nu doar greselile individuale ale medicilor sau asistentilor, ci si modul in care institutia isi organizeaza si gestioneaza activitatea.
Acest articol exploreaza cadrul legal al raspunderii unitatilor sanitare si modul in care acestea pot fi trase la raspundere pentru erorile personalului medical.
Raspunderea unitatilor sanitare pentru malpraxis medical este angajata pentru fapta proprie, dar si pentru fapta personalului medical angajat.
Acest aspect rezulta din dispozitiile art.644 alin.(2) al Legii nr.95/2006.
Conform acestui articol de lege, unităţile sanitare răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.
De fapt, este vorba de o raspundere a unitatilor sanitare pentru faptele culpabile ale personalului medical angajat care este de natura sa provoace prejudicii pacientilor.
In ce priveste raspunderea civila pentru fapta proprie a unitatilor sanitare.
In cazul spitalelor, art.168 din Legea nr.95/2006 dispune ca spitalul asigură condiţii de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale.
Aceasta trebuie realizat conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Totodata, spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale.
Precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.
In literatura de specialitate au existat diverse opinii in ce priveste aceasta raspundere. S-a avut in vedere independenta medicului din punct de vedere al actului medical pe care-l exercita.
De asemenea, faptul ca unitatea sanitara nu poate interveni in actul medical.
Trebuie avute in vedere si opiniile din literatura de specialitate si de hotararile instantelor de judecata.
Conform acestora, in astfel de cazuri raspunderea unitatii sanitare se va angaja in temeiul dispozitiilor art.1373 din Codul civil. Se considera ca medicul este un prepus, un angajat al unitatii sanitare.
In acest sens,art.1373 Cod civil cuprinde unele dispozitii.
Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi.
Ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Asadar,in baza textului de lege mentionat mai sus, se apreciaza ca in cazul medicului exista un raport de subordonare fata de unitatea sanitara la care acesta este angajat.
De asemenea, si un raport juridic de munca,ca urmare a incheierii unui contract de munca.
Am aratat insa ca, raportul de munca are particularitatea ca, medicul are independenta in exercitarea actului medical iar unitatea sanitara nu poate sa intervina.
In acelasi sens, in literatura de specialitate si practica instantelor s-a apreciat ca atat timp ca a fost comisa o fapta ilicita, unitatea sanitara este raspunzatoare pentru fapta medicului.
Daca actul medical, malpraxis medical a fost exercitat din insarcinarea si in interesul unitatii sanitare.
Răspunderea medicală implică obligația personalului medical și a unităților sanitare de a desfășura activitatea în conformitate cu normele legale, standardele profesionale și etice.
Răspunderea poate fi de natură civilă, penală sau disciplinară.
Un exemplu din practica judiciară implică cazul unui pacient care a suferit complicații grave ca urmare a administrării greșite a unui medicament într-o clinică privă.
Instanța a stabilit că responsabilitatea aparține întregii instituții, deoarece nu au fost respectate protocoalele standard de siguranță.
Un caz notabil implică un medic care a efectuat o procedură fără consimțământ informat, ducând la o condamnare penală și despăgubiri in euro pentru familie.
Culpa medicală este definită ca neglijența, imprudența sau lipsa de competență profesională care cauzează prejudicii pacientului.
Codul penal prevede sancțiuni pentru faptele de culpă medicală care determină rănirea sau decesul pacienților.
Articolul 192 reglementează infracțiunea de ucidere din culpă, care poate fi aplicată în cazuri de malpraxis grav.
2023: Introducerea unor reglementări mai stricte privind raportarea erorilor medicale.
2024: Actualizarea normelor privind responsabilitatea civilă a unităților medicale.
Asistenții medicali pot fi răspunzători pentru:
Conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asistenții medicali sunt obligați să respecte protocoalele medicale și să participe la programe de formare continuă.
Raspunderea unitatilor sanitare se refera la responsabilitatea acestora de a raspunde pentru erorile sau neglijentele personalului medical angajat.
Aceasta poate include situatii in care institutia nu a asigurat un mediu sigur, nu a verificat corespunzator competentele personalului sau nu a luat masuri pentru prevenirea greselilor medicale.
Da, pacientii afectati de malpraxis medical pot actiona in judecata atat medicul sau personalul medical implicat, cat si unitatea sanitara in care s-a produs incidentul.
Unitatile sanitare pot fi trase la raspundere pentru modul in care si-au organizat activitatea si pentru lipsa unor masuri adecvate de preventie.
In functie de gravitatea cazului, pacientii pot solicita despagubiri materiale pentru costurile medicale suplimentare si pentru pierderile financiare suferite, dar si despagubiri morale pentru suferintele psihice si fizice cauzate de malpraxis.
Prejudiciul estetic, slutirea, ce sunt si cand constituie malpraxis medical
Cabinetul de avocat Tudor Ion va poate ajuta in litigii de malpraxis medical, luati legatura cu noi apasand click aici sau email office@avocat-tudor.ro
Default content