Asiguratorul in procesul penal

Asiguratorul in procesul penal

Calitatea in care sta asiguratorul în procesul penal in cazul producerii unui eveniment asigurat.

Un avocat Bucuresti specializat in asigurari are in vedere ca dispozitiile privind asiguratorul in procesul penal rezult din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile precum si din Norma A.S.F. nr. 23/2014.

Ulterior, aceasta a fost modificată prin Norma A.S.F. nr. 2/2015 și prin Norma A.S.F. nr. 21/2015).

Mai are in vedere si situatia în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciilor depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA.

Ce dispozitii din Codul penal si Codul de procedură penală se refera la asigurator in procesul penal

  • art. 32 alin. (1) din Codul de procedură penală, părţile sunt subiecţii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acţiune judiciară.
  • alineatul secund al aceluiaşi articol prevede că părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
  • dispoziţiile art. 86 din Codul de procedură penală definesc partea responsabilă civilmente ca fiind persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune.
  • Este chemată să răspundă în proces, aceste dispoziţii legale consacrând, astfel, calitatea procesuală pasivă a părţii responsabile civilmente pe latura civilă a procesului penal.
  • conform dispoziţiilor art. 19 alin. (4) din Codul de procedură penală, acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului.
  • dispoziţiile alin. (5) al aceluiaşi articol prevăd că repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit legii civile.
  • art. 19 alin. (5). — „Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.”
  • art. 32 alin. (2). — „Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.”
  • Art. 84 alin. (1). — „Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal şi se numeşte parte civilă.”
  • Art. 87. „(1) In cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute la art. 81.
  • (2) Drepturile părţii responsabile civilmente se exercită în limitele şi în scopul soluţionării acţiunii civile.”

Decizia ICCJ in Recursul in interesul legii nr. 1/2016

Răspunderea de care este ţinut asigurătorul R.C.A. este una limitată de contractul de asigurare şi de lege.

Nimic nu împiedică insa antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, pentru diferenţa de despăgubire nesuportată de asigurător.

In considerarea celor expuse, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală, Completul pentru judecarea recursului în interesul legii stabileste.

In cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente.

Are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Despagubirile civile in procesul penal acordate de asigurator

Despăgubirea va fi stabilită în acest caz in funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident.

Totodata, despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Respectiv, in baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul «Constatare amiabilă de accident».

Ori, pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.”

Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care:

  • din documentele existente în dosarul de daună – constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă -rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei;
  • persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

Calitatea asiguratorului in procesul penal

Societatea de asigurare are calitatea de asigurator de raspundere civila numai pentru opozabilitatea hotarârii în cazul prejudicierii unor terte persoane prin accidente de circulatie în care au fost implicate autovehicule asigurate prin efectul legii.

În procesul penal, raspunderea pentru producerea accidentului revine inculpatului, parte principala în process.

Astfel ca, dispozitiile art. 54 din Legea nr.136/1995, având aplicabilitate limitata în actiunea introductiva din procesul civil, nu ar putea sa fie extinsa, prin analogie, la actiunea civila din cadrul procesului penal, asa încât, nu dau posibilitate de obligare directa a asiguratorului la plata de despagubiri.

În materia raspunderii juridice civile a asiguratorului, în cadrul procesului penal, ca urmare a asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se observa ca drepturile si obligatiile fiecarei parti implicate într-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.

Corelativ, în raport cu dispozitiile de ansamblu ale Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata si completata, asigurarea de raspundere civila auto este un contract fortat.

Asigurarea de raspundere civila este un contract

Prin acest contract, asiguratorul se obliga ca, în schimbul primelor de asigurare ce le încaseaza, sa acorde despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii ar trebui sa raspunda fata de terte persoane pagubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integritatii corporale sau vietii unor terte persoane.

De regula, în materia asigurarii de raspundere civila auto, raspunderea asiguratorului fata de persoana prejudiciata este o raspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare. Este, deci, o raspundere directa, decurgând din achiesarea asiguratorului la riscurile conduitei asiguratului.

De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de tertul victima a accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici alaturi de acesta, ci îsi îndeplineste obligatia proprie, asumata prin contractul de asigurare, el suportând, în mod efectiv si definitiv, întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.

Persoana responsabila civilmente, asigurator, jurisprudenta

Instanta a apreciat faptul că în speţă nu este incident art. 1394 Cod civil, aşa cum a susţinut reclamantul.

Acest articol, în opinia societăţii, are un caracter de protecţie doar pentru părţile civile constituite în dosarele penale şi în care, din motive neimputabile acestora, dosarul se finalizează fără soluţionarea laturii civile a cauzei penale, fiind pronunţată o soluţie de încetare a procesului penal, de exemplu: în cazul decesului inculpatului.

Aceasta, pentru ca părţile civile să nu fie în situaţia ca latura civilă a cauzei să nu fie soluţionată din motive neimputabile lor, iar termenul de prescripţie general să fie împlinit şi astfel să nu mai poată obţine despăgubiri.

În final, art. 37 din norma specială prevede: Dacă asigurătorul RCA nu îşi indeplineste obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le indeplineste defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenita, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Ori în lipsa vreunei încălcări a termenelor prevăzute de art. 36, care în lipsa unei cereri de despăgubire formulată de către reclamant direct asigurătorului nu este posibilă, este de-a dreptul inadmisibilă solicitarea reclamantului de acordare a penalităţilor de întârziere.

 Asigurătorul trebuie să reacţioneze la cererea de despăgubire formulată de persoana vătămată în termen de 3 luni de la data prezentării acesteia.

Acesta este termenul clar stabilit de textul directivei, considerat rezonabil, pentru ca persoana vătămată printr-un accident de circulaţie să cunoască poziţia societăţii de asigurare.

Astfel încât să-şi poată urmări în continuare drepturile şi să nu fie pusă în situaţia de a-şi vedea ignorate pretenţiile prin pasivitatea prelungită a asigurătorului.

Până în acest moment, nu a auzit niciodată un asigurător apărându-se într-un proces penal în sensul în dispoziţiilor secţiunii a 6-a a Capitolului 4 al Titlului I din Cartea a V-a din Codul civil.

Ce a retinut instanta despre repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale

Nu ar fi aplicabil în latura civilă a procesului penal unde se stabileşte obligaţia de plată a asigurătorului cu privire la despăgubirile stabilite în această procedură.

Aceasta deoarece asigurătorul, potrivit legislaţiei române, nu cunoaşte de un risc RCA întrucât organele de urmărire penală sau poliţia rutieră nu au obligativitatea legală de a încunoştiinţa asigurătorul de producerea unui accident de circulaţie.

Or, una dintre apărările pârâtei – societatea de asigurari- a fost aceea că, penalităţile nu pot fi acordate de la data avută în vedere de reclamant, ci, raportat la data comunicării hotărârii judecătoreşti.

În acest context se are in vedere ca, Ordinul CSA nr. 14/2011 distinge mai multe momente în raport de care asigurătorul RCA acordă despăgubiri, cu influenţă asupra momentului de la care curg şi penalităţile.

Era obligaţia instanţei de fond de a stabili momentul concret de la care se cuvin acordate penalităţile, iar faptul că acest moment nu coincide cu cel invocat de reclamant şi, practic, acesta a obţinut mai puţin decât solicitase, nu însemnă că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea principiului contradictorialităţii.

În acest sens, sunt relevante dispoziţiile art. 43 din ordin, în conformitate cu care, despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în baza poliţei RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Pe baza elementelor cuprinse în formularul “Constatare amiabilă de accident” ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule.

Ori, pe baza înştiinţării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum şi a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.

Cabinet avocatura Tudor Ion
https://avocat-tudor.ro

0724260393

Cabinetul de avocat Tudor Ion acorda consultanta juridica, asistenta si reprezentare in dosare asigurari.

Pentru detalii ne puteti contacta la telefon, pe formularul de contact, e mail office@avocat-tudor.ro sau click aici

Alte articole ale autorului

Refuzul asiguratorului la plata despagubirilor, cazuri, cum procedati

Contacteaza-ne acum

Default content

    servere vps servere dedicate gazduire web