De ce eroarea in exploatarea unei instalatii a fost considerata intr-un contract de asigurare ca motiv de neindeplinire a conditiilor prevazute in polita de asigurare pentru acordarea despagubirii solicitate
- Ca avocat, am intalnit situatii in care societatea de asigurare a refuzat acoperirea despăgubirilor deoarece expertiza a constatat faptul ca o anumita instalatie s-a defectat ca urmare a unei utilizări necorespunzătoare.
De aceea, este evident ca trebuie sa fie citite cu mare atentie clauzele unui contract de asigurare, mai ales atunci cand valoarea bunurilor asigurate este mare. Desigur ca o atentie speciala trebuie acordata studierii conditiilor prevazute in polita de asigurare pentru acordarea despagubirii iar dintre acestea, un loc aparte il reprezinta clauzele privind modul de utilizare al bunurilor asigurate si in ce conditii de exploatare si aparitie a unui risc societatea de asigurare nu acorda despagubire .
Consider ca nu mai este necesar sa aduc argumente in plus, in legatura cu necesitatea consilierii de catre un avocat specializat in asigurari in astfel de siituatii, mai ales cand bunurile asigurate sunt mai mari de 1.000,000 de euro, cum a fost cazul in exemplul pe care-l prezint in continuare.
- In ce au constat sustinerile reclamantei pentru a i se acorda despagubiri
Astfel, intr-un litigiu reclamanta a aratat ca a încheiat cu pârâta un contract de asigurare, prin care au fost asigurate clădirile în limita sumei de 1.000.000 euro, conţinutul acestora pentru 1.000.000 euro, echipamentele electronice pentru 50.000 euro, asigurare pentru avarii accidentale în limita a 200.000 euro, întreruperea activităţii 100.000 euro, bani în tranzit şi locaţie pentru 15.000 euro, răspundere civilă pentru 200.000 euro, accidente angajaţi 200.000 euro.
Reclamanta a mai arătat că s-a produs un incident tehnic la punctul de lucru fiind afectată instalaţia de rectificare, în urma defectării acesteia producându-se pierderi de materii prime şi produse. A fost solicitată firma de service cu care avea contract pentru a verifica instalaţia şi sistemul de vacuum, verificări în urma cărora s-a constatat că pompa de vacuum este avariată deoarece s-a produs o eroare în exploatarea ei prin aceea că s-au inversat circuitele pentru fluidele de ungere şi răcire.
Reclamanta a anunţat societatea de asigurări însă reprezentantul firmei nu a încheiat un proces verbal de constatare. Ulterior, societatea de asigurare a refuzat acoperirea despăgubirilor deoarece expertiza a constatat faptul că pompa s-a defectat ca urmare a unei utilizări necorespunzătoare.
- Cum a motivat instanta de fond neacordarea despagubirilor
Instanta de fond a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a investit instanţa cu o acţiune personală în realizare, solicitând obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor cuvenite ca urmare a producerii evenimentelor asigurate, reprezentând contravaloarea pompei de vacuum şi a lucrărilor de montaj, precum şi pierderile de materii prime şi produse generate de imposibilitatea revenirii într-un timp scurt la un vacuum corespunzător cerinţelor tehnologiei produsului aflat în prelucrare.
Tribunalul a reţinut că instalaţia avariată era asigurată în temeiul art. 5.1. din contract, bunul fiind proprietatea reclamantei, iar termenul condiţie de 10 ani referitor la vechimea bunului asigurat vizând bunul în ansamblul lui şi nu componentele acestuia. În ceea ce priveşte cauza producerii evenimentului asigurat, tribunalul a apreciat că reclamanta şi-a însuşit concluziile societăţii de service care a concluzionat în sensul că defectarea s-a produs dintr-o eroare de exploatare a instalaţiei, ceea ce se încadrează în art. 5.3 pct. 6 din contractul de asigurare. Instanţa a omologat concluziile raportului de expertiza tehnică judiciară şi a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în poliţa de asigurare pentru acordarea despăgubirii solicitate.
- Ce s-a retinut in apel si recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând sentinţa de fond în raport de faptul că au fost reţinute în mod greşit concluziile expertizei efectuate, cu toate că reclamanta nu a formulat obiecţiuni. A mai arătat că instanţa trebuia să ţină cont şi de răspunsul la interogatoriu al reclamantei.
Instanţa de apel, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reţinut că expertul a răspuns competent la toate obiectivele expertizei precum şi la obiecţiunile reclamantei.
Curtea a reţinut că reclamanta a considerat eronat că instanţa poate să combată cu argumente tehnice concluziile unui expert tehnic judiciar care prin expertiza sa a constatat cauzele care au condus la avarierea utilajului în discuţie şi anume vechimea mai mare de 10 ani a bunului asigurat, uzura mare a acestuia pierderi înregistrate ca urmare a întreruperii activităţii datorate unor pagube acoperite pentru bunuri cu o vechime mai mare de 5 ani, deteriorare fizică, constatări care coroborate cu prevederile art. 5.1., art. 5.4. şi art. 6.3. nu fac dovada evenimentului asigurat.
În consecinţă, instanta de apel a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În drept, recurenta reclamanta a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin concluziile orale efectuate cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul recurentei a arătat că înţelege să îşi încadreze criticile dezvoltate prin cerere în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În concret, recurenta a susţinut următoarele:
-instanţa de apel nu a ţinut cont de toate mijloacele de probă invocate de către recurentă;
-expertul care a întocmit expertiza tehnică nu era competent în specialitatea utilaj tehnologic;
-ambele instanţe au dat dovadă de superficialitate şi nu au coroborat toate mijloacele de probă la care s-a apelat.
Instanta suprema a retinut ca, din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.
Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, daca motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Prin criticile invocate prin cererea de recurs de către reclamantă, a fost criticat modul de interpretare al probelor administrate şi nemulţumirile recurentei în ceea ce priveşte omologarea concluziilor expertizei tehnice administrate în cauză, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
- Alte articole de acelasi autor:
-Revocarea administratorului societatii comerciale;
-Contractul de franciza, prezentat de Cabinet avocatura Tudor Ion;
–Citarea si comunicarea actelor de procedura in noul Cod de procedura civila;
-Bancruta frauduloasa;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal;
-Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil.
0724260393