Ce trebuie cunoscut despre asigurarea de răspundere civilă și asigurarea de persoane.
Contractul de asigurare de persoane a fost definit ca acel contract prin care asiguratul sau contractantul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa plateasca cu titlu de indemnizatie de asigurare suma asigurata in cazul producerii riscului asigurat.
De asemenea, in doctrina s-a aratat ca asigurarile de persoane se impart in doua categorii: asigurari de persoane si asigurari generale.
De mentionat ca notiunea de asigurare de persoane nu se regaseste ca atare in legislatia speciala a asigurarilor.
Asigurarile de viata sunt; asigurarea de deces temporara, unde riscul asigurat il formeaza decesul persoanei pe durata contractului, asigurarea de deces viagera, unde riscul asigurat il formeaza decesul persoanei, indifferent de durata, asigurarea pentru caz de supravietuire, unde riscul asigurat il formeaza supravietuirea unei persoane un timp determinat.
Sunt asigurari generale asigurarea de accidente si boala si asigurarea de sanatate.
Pe de alta parte, formele de asigurare reglementate de Codul civil se regasesc in legislatia speciala in categoria asigurarilor de viata cat si in categoria asigurarilor generale.
Astfel, in conformitate cu art. 2227 C. civ., prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de invaliditate permanentă totală sau parțială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din domeniul asigurărilor.
In ce priveste această asigurare, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotarat ca, spre deosebire de asigurarea de răspundere civilă, unde se plătește o despăgubire egală cu valoarea prejudiciului, în cazul asigurărilor de persoane, în schimbul primelor plătite, asigurătorul nu se obligă să acopere o pagubă, ci să plătească, la realizarea riscului, suma asigurată, independent de ideea de prejudiciu.
Asigurarea de răspundere civilă are ca temei vinovăția asiguratului în săvârșirea unei fapte ilicite, care a cauzat un prejudiciu, material sau moral, unei persoane, spre deosebire de asigurarea de viață care este incompatibilă cu orice analiză a culpei.
În cazul asigurării de răspundere civilă, cu prilejul producerii prejudiciului, fiind pe tărâm delictual, victima are la alegere acționarea asigurătorului de răspundere civilă sau a asiguratului, adică autorului faptei delictuale cauzatoare a pagubei. În cazul în care autorul prejudiciului decedează, terțul păgubit sau după caz moștenitorii acestuia se pot îndrepta cu acțiune împotriva moștenitorilor autorului faptei.
Desigur că această acțiune izvorăște din raporturile civile delictuale. Este posibil, însă, ca moștenitorii autorului faptei să despăgubească terțul păgubit, caz în care au acțiune împotriva asigurătorului de răspundere civilă în temeiul contractului.
Dar regresul poate fi și invers, asigurătorul împotriva moștenitorilor asiguratului, adică a autorului faptei. În această ipoteză, asigurătorul este obligat să despăgubească persoana vătămată, dar în caz de deces al asiguratului (autorului faptei), se întoarce și recuperează sumele de la moștenitorii acestuia.
Specificul asigurării de răspundere civilă consta in aceea că acoperă pagubele produse terților, și nu pe cele ale propriilor asigurați.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în cazul acestei asigurări, asigurătorul este obligat să plătească o despăgubire dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele elemente: săvârșirea unei fapte ilicite de către asigurat, existența unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului și prejudiciu și vinovăția asiguratului.
Elementul esențial care diferă în cazul celor două tipuri de asigurări este vinovăția asiguratului, care trebuie să fie prezentă numai în cazul asigurării de răspundere civilă.
În cazul ipotezei expuse mai sus, nu se pot acorda despăgubiri soțului (soției) sau persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, întrucât acesta din urmă avea încheiată o asigurare de răspundere civilă, iar nu o asigurare de persoane, în cazul căreia să se plătească, la realizarea riscului, suma asigurată, independent de ideea de prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 3 din Legea nr. 136/1995, termenul de „persoană păgubită” desemnează „persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă”, iar noțiunea de „prejudiciu” constă în „efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă”.
Atâta timp cât nu s-au aflat în vehicul sau în afara acestuia, încât să existe o legătură de cauzalitate între accident și prejudiciul invocat, soțul (soția) sau persoanele care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat nu sunt îndreptățiți la despăgubiri.
Un argument important este cel întemeiat pe dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv. Din moment ce conducătorul vehiculului nu este îndreptățit, în nicio situație, la despăgubiri pentru propria vătămare corporală sau pentru deces (în acest ultim caz, prin moștenitorii săi), este evident că soțul sau persoanele care se află în întreținerea sa nu pot dobândi dreptul la repararea prejudiciului creat altei persoane.
Vătămarea corporală sau pierderea vieții conducătorului auto constituie prejudicii proprii, create prin propria culpă și excluse expressis verbis din sfera răspunderii asigurătorului RCA. Nu există nicio legătură de cauzalitate între „prejudiciul” cauzat propriei persoane de către conducătorul auto și patrimoniul soțului sau al persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat.
Mai mult, în cazul în care aceste persoane au și calitatea de moștenitori ai conducătorului vehiculului, s-ar ajunge la încălcarea prevederilor exprese ale art. 50 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, care exceptează de la despăgubiri conducătorul vehiculului care a produs accidentul în urma căruia a decedat.
Suferința pentru decesul soțului nu constituie „riscul asigurat” în sensul Legii nr. 136/1995, în condițiile în care acesta este vinovat de producerea accidentului.
Prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 au scopul de a evita o interpretare greșită a alin. (1) al aceluiași articol, în sensul că raporturile juridice existente între conducătorul vehiculului și acele persoane ar putea justifica exonerarea de răspundere a asigurătorului și menținerea răspunderii civile delictuale a asiguratului.
Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că această opțiune de reglementare nu a fost întâmplătoare, din moment ce în alineatul următor al aceluiași articol existența unor raporturi juridice anterioare a fost reglementată drept excepție de la răspunderea asigurătorului pentru bunurile aflate în vehicul (transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, răspunzător de producerea accidentului).
Inalta Curte de Casatie si Justitie Secţia a II-a civilă,in Decizia nr. 857 din 18 martie 2015 a dispus ca persoana responsabilă de accident, respectiv conducătorul auto, nu a săvârșit nicio faptă ilicită fata de fiul său aflat în întreținerea sa și că acesta nici nu se afla în autovehicul condus de tatăl său ori în afara acestuia, la momentul accidentului, faptă ilicită care să fi cauzat acestuia vreun prejudiciu și care să fi putut atrage răspunderea conducătorului auto și implicit răspunderea asigurătorului RCA.
In alt context, contractul de asigurare de persoane priveste riscul in caz de deces, de ajungere la o anumita varsta, de invaliditate permanenta sau partial ori in alte asemenea cazuri stabilite de organul de stat competent.
In situatia producerii riscului asigurat, asiguratorul isi asuma obligatia de a plati indemnizatia de asigurare.
0724260393