Sunt anumite situatii in cazul malpraxisului medical, in care, desi s-a comis pacientului o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, personalul medical care a acordat serviciile medicale in cauza va fi exonerat de raspundere.
In ce priveste personalul medical, Legea nr.95/2006 arata ca, personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.
Art.643 alin.(2) din Legea nr.95/2006 reglementeaza cazurile in care personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii.
In aceste doua cazuri va trebui ca unitatea sanitara sa probeze ca natura
conditiilor de lucru, improprii, precum si dotarea insuficienta cu echipament de diagnostic si tratament nu i se poate imputa.
Ordinul Ministrului Sanatatii Publice nr.261 din 6.02.2007 pentru aprobarea Normelor privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare defineste infectia nosocomiala. Este infectia contractata in unitati sanitare cu paturi, care se refera la orice boala infectioasa ce poate fi recunoscuta clinic si/sau microbiologic. Pentru care exista dovada epidemiologica a contractarii in timpul spitalizarii ori a actului sau manevrelor medicale care afecteaza fie bolnavul-datorita ingrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar-datorita activitatii sale. Este legata prin incubatie de perioada asistarii medicale in unitatea respectiva,indiferent daca simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizarii.
In acest sens dispune art.7 din Ordinul 916/2006 privind supravegherea,prevenirea si controlul infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare.
Se refera la orice dauna adusa pacientilor prin nerespectarea privind asigurarea calitatii ingrijirilor medicale acordate pacientilor in scopul prevenirii infectiilor nosocomiale. Aceasta atrage responsabilitatea individuala sau,dupa caz,institutionala a,in conditiile prevazute in legislatia in vigoare.
Dupa cum se cunoaste,activitatea medicala presupune anumite riscuri, reactii adverse, care nu pot fi controlate, desi au fost efectuate investigatiile si metodele de tratament adecvate afectiunii pacientului.
Este insa necesar ca pacientul sa fie informat in legatura cu astfel de complicatii, efecte adverse si riscuri. In caz contrar urmand ca personalul medical sa raspunda pentru aceasta greseala.
Art.1707 din Codul civil dispune ca, vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat. Sau, care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. Legea prezinta si o definitie a ceea ce se intelege prin viciu ascuns. Viciul ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent.
Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară. Constitutia Romaniei consacra obligativitatea ce revine cetăţenilor români, străinilor şi apatrizilor in ce priveste buna cresdinta. Potrivit art.57 au obligatia de a-şi exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Pacientul care invoca malpraxisul medical, respectiv, reaua credinta cu care a actionat personalul medical va trebui sa probeze aceasta imprejurare.
Astfel, conform articolului 1183 alin. (3) C. civ. , este contrară exigenţelor
bunei-credinţe, între altele, conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. Conform art. 1184 C. civ., când o informaţie confidenţială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor, cealaltă parte este ţinută să nu o divulge.Sşi să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul.
Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă.
Conform articolului 653 alineatul (1) litera b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, malpraxisul este „eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice”.Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.
Personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale.
Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.
Raspunderea civila reglementata prin prezenta lege nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii.
Cea mai gravă formă de răspundere pentru care raspunde personalul medical în general, respectiv medicul în special, este răspunderea penală.
Răspunderea penală este obligația unei persoane de a răspunde în fața organelor de cercetare penala pentru o fapta prevăzută de legea penală. Uneori, si obligația de a suporta măsurile de constrângere penală prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii și obligația de a executa pedeapsa aplicată.
Faptele pentru care personalul medical în general, medicul în special, poate să raspunda pentru fapte prevăzute de legea penală sunt ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 1 – 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii sau pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. 1 și 2 se majorează cu jumătate.
Această infracțiune face parte din categoria infracțiunilor contra persoanei forma de vinovatie fiind culpa.
Prin incriminarea acestei fapte, legiuitorul a urmărit ocrotirea membrilor societății, dreptul la viață al acestora indiferent de forma de vinovăție care aduce atingere acestei valori sociale.
-In ce consta infractiunea de frauda informatica
-Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
–– Care sunt criteriile de stabilire a daunelor morale in cazul unui accident cu mai multe victime;
-Cand o persoana devine din suspect inculpat si ce drepturi si obligatii are un inculpat in procesul penal;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Care sunt conditiile de admisibilitate a emiterii ordinului de protectie intr-un caz de violenta in familie.
-Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate
www.avocat-tudor.ro
0724260393
avocat_tudorion@yahoo.com
Cabinetul de avocat Tudor Ion va poate ajuta in litigii de malpraxis medical. Ne puteti contacta click aici sau email office@avocat-tudor.ro
Default content