Ce precizari a facut Ministerul Justitiei referitor la reactiile critice privind modificarile Codului penal si de procedura penala aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016
Dupa cum se stie, referitor la dispozitiile cu caracter penal si procesual penal din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016 au existat mai multe reactii critice, intre care neconstituţionalitatea unor articole, sunt afectate grav drepturi prevăzute în Constituție, unele drepturi fundamentale precum si faptul ca prin cele 151 de modificări ale noilor coduri -132 în Codul de procedură şi 19 în cel penal
In Monitorul Oficial nr. 389 a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18 din 2016 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286 din 2009 privind Codul penal, Legii nr. 135 din 2010 privind Codul de procedura penala si a Legii nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciara, astfel ca aceasta se aplica.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18 din 2016 a intrat in vigoare luni, 23 mai 2016, odata cu publicarea in Monitorul Oficial.
In raport de criticile aduse la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.18/2016 Ministerul Justiției a transmis un comunicat în care explică cum şi de ce a făcut modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, prin ordonanţă de urgenţă.
In acest sens, se explica intentia de a se pune în acord texte declarate neconstituționale de numeroase decizii ale Curţii Constituţionale a României (CCR), că aceste texte au fost elaborate după consultări cu CCR.
- In comunicatul de presă referitor la unele dispoziții ale Ordonanței de
urgență a Guvernului nr.18/2016 Ministerul Justitiei arata urmatoarele:
Referitor la pozițiile exprimate în spațiul public cu privire la unele dispoziții ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art.31 alin.(1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, Ministerul Justiției face următoarele precizări:
Ministerul Justiției urmărește asigurarea stabilității, coerenței și aplicării unitare a unor dispoziții legale, ținând cont în principal de reforma amplă a Codurilor.
În acest sens, Ministerul Justiției a propus Guvernului adoptarea OUG 18/2016 în vederea:
Punerii în acord a unor dispoziții din aceste coduri, cu precădere ale Codului de Procedură Penală (CPP), cu decizii ale Curții Constituționale (CCR) care au reținut neconstituționalitatea acestor dispoziții;
Clarificării unor dispoziții din CPP a căror aplicare în practică a generat probleme pentru aplicarea lor uniformă;
Preluării în dreptul intern a unor directive al căror termen de transpunere era demult depășit.
Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Ulterior acestei date, Curtea Constituțională a admis mai multe excepții de neconstituționalitate invocate în legătură cu dispoziții ale CPP. Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile declarate neconstituționale trebuie puse în acord cu deciziile CCR în cel mult 45 de zile, sub sancțiunea încetării efectelor acestor dispoziții legale.
În mod concret, OUG 18/2016 pune în acord texte declarate neconstituționale de numeroase decizii ale CCR, începând cu decizia nr.599/2014 din 20.10.2014 pentru care textele trebuiau puse în acord la data de 01.04.2014 și terminând cu decizia nr.23/2016, publicată la 31.03.2016 pentru care textele trebuiau puse în acord la data de 15.05.2016. Dintre acestea, 20 de decizii ale CCR au un impact semnificativ asupra CPP, întârzierile considerabile pentru punerea în acord a textelor fiind de natură să creeze instabilitate legislativă pentru sistemul judiciar.
Adoptarea OUG 18/2016 succede unei ample consultări de către Consiliul Superior al Magistraturii, în cursul anului 2015, în cadrul sistemului judiciar. Textele astfel finalizate au fost ulterior supuse dezbaterilor parlamentare astfel încât acestea au fost însușite de Comisia juridică a Senatului (prima Cameră) și adoptate de Senat în cursul lunii mai 2015. Întârzierile în adoptarea acestor texte prin procedură parlamentară au contribuit la prelungirea instabilității legislative. Primele propuneri de modificări au fost formulate de Guvern încă din februarie 2014, continuând cu propuneri de punere în acord formulate până în aprilie 2016.
Referitor la textele care nu decurg direct din decizii CCR, acestea au fost determinate de probleme din aplicarea în practică a codurilor și de corelări necesare pentru o aplicare uniformă a prevederilor noului Cod de procedură penală, așa cum au fost ele semnalate de practicieni.
Cât privește transpunerea integrală a unor directive europene, aceasta aveau termene începând cu 16.11.2010. Întârzierile considerabile sunt de natură să genereze proceduri de încălcare a prevederilor de drept european
- Dispozițiile din CPP la care s-a făcut explicit referire în spațiul public
după adoptarea OUG 18/2016 sunt următoarele:
- Conform Art.153 CPP intitulat Obținerea de date privind situația
financiară a unei persoane, astfel cum a fost modificat, procurorii pot solicita bancilor situatia financiara a unei persoane fara aprobare de la judecator.
Aceasta modificare prezinta importanta reprezentand probabil una dintre cele mai importante modificari si vizeaza accesul la situatia financiara a persoanelor. In acest fel procurorii nu mai au nevoie de incuviintare prealabila a judecatorului pentru a solicita de la banca date despre existenta, continutul conturilor bancare si a situatiei financiare a persoanelor asupra carora se intereseaza.
Art. 153 din Codul de procedura penala prevede urmatoarele:
(1) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea, cu privire la tranzactiile financiare ale faptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricarei persoane care este banuita ca realizeaza asemenea operatiuni cu faptuitorul, suspectul sau inculpatul, daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
- b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30 de zile de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a intocmit propunerea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1)
Dispozitiile art. 140 alin. (2)-(9) se aplica in mod corespunzator.
Mandatul prin care este autorizata obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ce urmeaza a fi efectuate poate fi prelungit in conditiile art. 144, durata totala a masurii neputând depasi, in aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, 6 luni.
–in cazurile in care exista urgenta, iar obtinerea mandatului in conditiile alin. (1) sau (2) ar conduce la o intârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune in pericol siguranta victimei sau a altor persoane si sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1) sau, dupa caz, alin. (2), procurorul poate dispune obtinerea datelor privind tranzactiile financiare efectuate sau care urmeaza a fi efectuate. Dispozitiile art. 141 se aplica in mod corespunzator.”
- Pozitia Ministerului Justitiei a fost urmatoarea:
Procedeul probator nu are o natură intruzivă, cum sunt cele care reclamă garanția reprezentată de autorizarea dată de un judecător de drepturi și libertăți; obținerea de date privind situația financiară nu se realizează continuu. Simpla informare în sensul că o persoană are sau nu cont într-un unitate bancară diferă de supravegherea mișcării conturilor, reglementată procedural de art. 1461 CPP Obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane.
S-a eliminat sintagma „alte situații financiare”, care este imprecisă. În practică, au apărut discuţii dacă autorizarea este necesară atunci când se solicită: informaţii privind declaraţiile fiscale ale unei persoane, menţiunile din cartea funciară sau automobilele deţinute de o persoană. Aceste împrejurări creează o stare de incertitudine inacceptabilă în materia probelor.
Referitor la Capitolul IV din Titlul IV – Metode speciale de supraveghere sau cercetare, facem precizarea că autorizarea judiciară nu este elementul comun al tuturor măsurilor de cercetare speciale, deci necesitatea autorizării nu rezultă automat din reglementarea unei instituții în acest capitol. Obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane este de natură a fi în favoarea persoanei vizate, deoarece poate determina eliminarea extrem de repede din rândul suspecților a unor persoane prin simplul răspuns negativ primit din partea unei instituții de credit sau a altei instituții care deține date despre situația financiară a unei persoane.
Precizăm că acest text a fost în dezbaterea Senatului și este public
Art.215 Controlul judiciar
Alin.8 este completat cu teza plângerii la judecătorul de drepturi și libertăți (corelează garanțiile aplicabile).
Noul alin.81 al art.215 consacră formal rolul procurorului în ceea ce privește măsura controlului judiciar în faza urmăririi penale de a impune noi obligații, de a înlocui sau înceta obligațiile dispuse inițial. Aceeași prevedere se regăsește deja în alin.3, referitor la prelungirea controlului judiciar. Aceste aspecte sunt reținute de Decizia nr.4/2015 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, competența de modificare a conținutului controlului judiciar fiind determinată de faza procesuală (urmărirea penală).
Câtă vreme în cursul urmăririi penale procurorul este cel care dispune asupra prelungirii măsurii controlului judiciar, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, este evident că a fortiori tot procurorul trebuie să fie competent să dispună asupra impunerii unor noi obligaţii pentru inculpat ori asupra înlocuirii sau încetării celor dispuse iniţial, în aceeaşi ipoteză analizată.
Precizăm că acest text a fost în dezbaterea Senatului şi este public
Art.228 CPP Încunoștiințarea despre arestarea preventivă și locul de deținere a inculpatului arestat preventiv
Textul alin.(1) abrogat se regăseşte, identic, în cuprinsul art. 226 alin.(3) din Codul de procedură penală, care este anterior, în ordinea numerotării, fără a se restrânge drepturi fundamentale. Această situaţie este contrară dispoziţiilor art.16 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Art. 226 alin. (3) După luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Art. 228 alin. (1) După luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Precizăm că acest text a fost în dezbaterea Senatului și este public.
Art.172 Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării
Noul alin.12, privind posibilitatea dispunerii să se efectueze o expertiză, are în vedere faptul că textul anterior OUG prevede dispunerea expertizei în mod obligatoriu, ceea ce încalcă libertatea organului judiciar de apreciere și dispunere cu privire la probe.
Precizăm că acest text a fost propus de Guvern prin proiectul de lege promovat în 05 februarie 2014 (la patru zile după intrarea în vigoare a CPP), şi este public.
- De mentionat si ca art. II pct. 76, prin care Guvernul a modificat
alineatele (1)-(3) ale articolului 305 din Codul de procedura penala atribuie politistului, ca organ de urmarire penala, posibilitatea de a transforma o persoana in suspect:
„(1) Cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita ori a carei savarsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut.
(2) Inceperea urmaririi penale si respectiv continuarea efectuarii urmaririi penale se dispun prin ordonanta care cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2) lit. a) – c) si g).
(3) Atunci cand exista probe din care sa rezulte banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala si nu exista vreunul dintre cazurile prevazute la art. 16 alin. (1),organul de urmarire penala dispune ca urmarirea penala sa se efectueze in continuare fata de aceasta, care dobandeste calitatea de suspect. Masura dispusa de organul de cercetare penala se supune, in termen de 3 zile, confirmarii procurorului care supravegheaza urmarirea penala, organul de cercetare penala fiind obligat sa prezinte acestuia si dosarul cauzei.”
- Alte articole de acelasi autor:
-Avocat infractiuni contra persoanei;
-Avocat drept comercial
–Ce motive se pot invoca pentru anularea unui proces-verbal de contraventie din domeniul rutier;
-avocat contencios administrative si fiscal.
0724260393