Ce trebuie sa se probeze si ce obligatii ii revin asiguratului in cazul care intervine riscul asigurat

Desigur ca nu reprezinta o situatie convenabila cea in care desi a intervenit riscul asigurat, persoana asigurata se afla in imposibilitate de a dovedi paguba produsa.

Regula generala instituita in Codul civil este ca, in situatia in care s-a produs riscul asigurat persoana asigurata va fi indeptatita ca, in baza contractului de asigurare sa fie despagubita.

Cu toate acestea in practica instantelor, din diferite motive, in unele cazuri nu s-a putut proba paguba efectiva care s-a produs in urma unui eveniment asigurat.

Spre exemplu, este posibil ca asiguratorul sa refuze plata despagubirii pentru ca asiguratul nu a respectat unele clauze din contractul de asigurare sau nu a luat masuri de conservare a unor probe in scopul de a fi constatate de catre inspectorii de daune ai asiguratorului.

In consecinta, raportul de constatare al inspectorilor va consemna aceste deficiente.

Un avocat in asigurari, nu poate sa nu arate importanta modului de administrare a probelor astfel incat instanta sa fie convinsa ca partea pe care o apara are dreptate.

Aceste aspecte se regasesc si in speta de fata si in care, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a aratat ca a incheiat un contract de asigurare cu societatea de asigurare si ca pe timpul perioadei asigurate a intervenit un incendiu astfel ca s-a produs o paguba in ce priveste locuinta si bunurile din locuinta.

Reclamantul a aratat ca evaluarea facuta de inspectorul constatator nu corespunde realitatii si a solicitat o diferenta de bani, in raport de valoarea efectiva a pagubei. Parata s-a aparat prin intampinare in sensul ca a acordat despagubiri ca urmare a constatarilor efectuate la fata locului corespunzator cu partea de locuinta afectata si numai in masura dovedirii existentei si distrugerii bunurilor si ca reclamantul nu a respectat clauzele contractului de asigurare, respectiv nu a pastrat resturile unor bunuri pretins afectate de incendiu.

In cadrul recursului, in expunerea motivelor de recurs, parata a aratat gresita admitere a actiunii de catre instanta de fond in conditiile in care refuzul de plata a sumei solicitate de reclamant se datoreaza faptului ca acesta, incalcand clauzele instituite in contractul cadru nu a prezentat dovezi de natura sa ateste natura bunurilor existente in patrimoniu inainte de producerea incendiului si nici dovezi ale distrugerii acestora( resturi, component metalice, parti afectate).

Recursul a fost admis ca intemeiat, modificandu-se sentinta in sensul respingerii actiunii.

Instanta de recurs a retinut ca intre reclamant si societatea de asigurare s-a incheiat un contract iar in perioada de derulare a contractului s-a produs un incendiu care a avut ca efect deprecierea constructiei si a bunurilor mobile asigurate.

Instanta de recurs a stabilit ca despagubirile acordate s-au stabilit in mod corect pe baza constatarilor inspectorilor de dauna ai societatii de asigurare efectuate la fata locului si a evaluarilor efectiv produse in patrimonial asiguratului. In mod just au fost acordate despagubirile pentru locuinta numai pentru partea de constructii afectata, iar cele pentru bunuri numai in masura dovedirii existentei acestora in patrimoniul asiguratului si avarierii ori distrugerii lor ca urmare a incendiului.

Asiguratorul nu a achitat despagubiri in mod corect, pentru bunurile declarate de asigurat ca fiind afectate de incendiu, dar pentru care nu a prezentat dovezi materiale privind avarierea ori distrugerea si nici existenta acestora la data producerii evenimentului.

In acest sens, instanta a facut referiri la dispozitiile din contractul de asigurare conform carora asiguratului ii revine obligatia pastrarii partilor afectate ale bunurilor si de a le pune la dispozitia asiguratorului pentru constatare precum si obligatia de a furniza toate documentele solicitate de asigurator in vederea evaluarii pagubei.

Instanta a mai facut referire si la o alta clauza a contractului din care rezulta ca in cazul nerespectarii acestor obligatii, asiguratorul poate refuza plata despagubirii.

Cu prilejul constatarilor evenimentului de catre inspectorii asiguratorului la locul incendiului nu s-au identificat resturi ale bunurilor pretins afectate de incendiu. De asemenea, unul din inspector i-a pus in vedere asiguratului sa inlature molozul rezultat in urma incendiului, pentru efectuarea constatarii in bune conditiuni sis a pastreze resturile ramase de la bunuri pentru a fi examinate, insa pentru bunurile mentionate in lista intocmita de asigurat nu s-au prezentat resturi.

Instanta a considerat ca este insa de neacceptat ca urmare a incndiului sa nu fi ramas resturi ale unor bunuri precum trusa de scule, aparat sudura, polizor, televizor, calculator, blanuri.

Ce alte obligatii ii revin asiguratului

-Plata primei de asigurare

Una dintre obligatiile principale ale asiguratului este aceea de a plăti primele de asigurare la termenele stabilite în contract.

Părţile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor acestuia.

Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului.

Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă.

Asigurătorul este de asemenea, obligat să îl informeze pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de plată şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare.

De asemenea, asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.

Conform art. 2208 din Codul civil, care se refera la plata indemnizaţiei de asigurare, in cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract. Atunci când există neînţelegere asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluţionării neînţelegerii prin bună învoială sau de către instanţa judecătorească.

În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.

În cazul în care părţile convin, dispoziţiile alin. (2) se aplică şi atunci când riscul asigurat a fost produs de către:

-persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării;

-prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.

In contractul cadru de asigurare se vor specifica aspectele ce prezinta importanta in ce priveste plata primelor de asigurare asa cum sunt modalitatea de plată, locul plăţii, data plăţii, proba plăţii, sancţiunea neplăţii.

Obligatia privind intreţinerea bunului asigurat

Aceasta obligatie rezulta din prevederile art. 2216 alin. (1) Noul Cod Civil, si anume, asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.

Pe de alta parte, rezulta si dreptul asigurătorului de a verifica modul în care bunul este întreţinut conform clauzelor contractului iar in cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de către asigurat asigurătorul are posibilitatea să solicite rezilierea sau denunţarea contractului de asigurare, iar în cazul producerii riscului asigurat, să refuze plata despăgubirilor.

Asiguratul trebuie să comunice asigurătorului producerea riscului

asigurat

Obligatia mentionata rezulta din dispozitiile Codului civil, respectiv, „Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului.

Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeaşi obligaţie îi revine şi contractantului asigurării care a luat cunoştinţă de modificarea survenită.

Contractul de asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea-credinţă de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere şi plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate.

Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcţionează

Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor plătite şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.

O definiție legală a contractului de asigurare, rezulta din cuprinsul art.1299 Cod civil, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar aceasta din urmă se obligă, ca în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.

Cum se face dovada contractului de asigurare

Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare.

Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice.

Contractul de asigurare se desfiinţează de drept în cazul în care, înainte ca obligaţia asigurătorului să înceapă a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibilă, precum şi dacă, după ce obligaţia menţionată a început să producă efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibilă. Atunci când asiguratul sau contractantul asigurării a plătit, fie şi parţial, prima de asigurare, acesta este îndreptăţit să o recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.

Diferenţa dintre prima plătită şi cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.