Marfa depreciata sau necorespunzatoare calitativ, in cazul contractului de transport, poate crea anumite probleme intre partile implicate.
Nu este placut ca odata ajunsa la destinatie o marfa prin transportator sa se constate ca aceasta este depreciata.
Aceasta cu toate ca exista un contract de transport cu clauze in care se prevedea raspunderea transportatorului pentru astfel de cazuri.
Desigur ca primul lucru pe care-l face in astfel de cazuri destinatarul este sa ia legatura cu transportatorul.
Codul civil reglementeaza astfel de situatii. La primirea bunurilor transportate, destinatarul are dreptul să ceară să se constate, pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea şi starea bunurilor transportate.
Dacă se va stabili existenţa unor vicii, cheltuielile făcute sunt în sarcina transportatorului.
Tot din dispozitiile Codului civil rezulta procedura in caz de neînţelegere asupra calităţii sau stării unei mărfi.
Instanţa, la cererea uneia dintre părţi, poate dispune, cu procedura prevăzută de lege, ordonanţa preşedinţială.
Se va constata starea acesteia de catre unul sau mai mulţi experţi numiţi din oficiu.
Prin aceeaşi hotărâre se poate dispune sechestrarea mărfii.
Sau, depunerea ei într-un depozit public sau, în lipsă, într-un alt loc ce se va determina.
O situatie este daca păstrarea mărfii ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate. Se va putea dispune chiar vânzarea ei pe cheltuiala celui căruia îi aparţine. Condiţiile se vor determina prin hotărâre.
Hotărârea de vânzare va trebui comunicată, înainte de punerea ei în executare, celeilalte părţi.
Sau, reprezentantului său, dacă unul dintre aceştia se află în localitate. In caz contrar, hotărârea va fi comunicată în termen de 3 zile de la executarea ei.
Partea care nu s-a prevalat de dispoziţiile alin. (4)-(7) trebuie, în caz de contestaţie, să stabilească atât identitatea mărfii, cât şi viciile ei.
Instanta a retinut ca sunt aplicabile dispozitiile art.17 parag.1 din C.M.R.
Transportatorul raspunde pentru deteriorarea marfii survenite din momentul primirii acesteia pana la eliberare.
Prezumtia de culpa a carausului, instituita prin art.9 parag.2 din aceeasi conventie poate fi insa rasturnata.
Trebuie sa se probeze ca deprecierea marfii a inceput inca de la predare.
Tinand seama de particularitatile acesteia, ale expedierii si de ambalaje necorespunzatoare.
Reclamanta a solicitat instantei sa oblige parata la plata unei sume de bani in dolari si marci germane.
Parata a formulat cerere reconventionala.
A solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de bani, contravaloarea facturii care nu a fost achitata de partenerul extern.
Motivul ca, marfa a ajuns la acesta depreciata din culpa exclusiva a transportatorului, respectiv a reclamantei-parate.
Instanta a admis actiunea reclamantei si a respins cererea reconventionala.
A retinut din actele dosarului ca deprecierea marfii nu s-a datorat culpei reclamantei-parate.
Parata-reclamanta datoreaza contravaloarea transporturilor efectuate de acesta.
Curtea de apel a admis apelul formulat de parata, inlaturand obligarea acesteia la plata unor sume de bani.
Reclamanta a formulat recurs. A aratat ca instanta de apel nu a tinut cont de dispozitiile art.17 alin.(1) din Conventia internationala referitoare la contractul international de transport al marfurilor.
Potrivit acestuia, “transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau pentru avaria produsa intre momentul primirii marfii si cel al elibrarii acesteia.
Cat si pentru intarzierea la elberare”.
In absenta unor mentiuni in scrisoarea de trasura, exista prezumtia ca marfa era in stare buna in momentul primirii transportului.
In acest sens este art.9 alin.(2) din aceeasi conventie.
Deprecierea marfii s-a datorat intarzierii exagerate a transportului.
Gresit deci,s-a retinut ca nu s-au incalcat dispozitiile C.M.R.
Recursul formulat reclamanta a fost respins pentru urmatoarele motive.
Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art.17 alin.(1) din Conventia referitoare la Contractul international de transport, transportatorul raspunde.
Inclusiv pentru deteriorarea marfii survenita din momentul primirii acesteia pana la eliberare.
Potrivit insa dispozitiilor art.9 alin.(2) din aceeasi Conventie,in sarcina acestuia este instituita prezumtia de culpa.
Aceasta prezumtie a fost rasturnata prin expertiza efectuata in cauza.
Inca de la predare a inceput deprecierea marfii.
Tinand seama de data recoltarii acesteia si cea a expedierii, inclusiv a ambalajelor necorespunzatoare.
Dispozitiile din Codul civil care reglementeaza contractul de transport se gasesc la art. 1.955-2.008.
Se fac referiri la contractul de transport de bunuri şi contractul de transport de persoane şi bagaje.
Art.1955 Cod civil defineste contractul de transport.
O parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul.
In schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenite.
Părţile contractului de transport sunt expeditorul şi transportatorul.
Transportatorul bunurilor poate fi contractat şi de către destinatarul bunurilor ce urmează a fi transportate.
Intr-o astfel de situatie, părţile contractului de transport sunt transportatorul şi destinatarul bunurilor transportate.
In cazul in care se deruleaza un contract de transport de bunuri participa expeditorul, transportatorul şi destinatarul bunurilor transportate.
Conform art. 1957 C. civ, transportul poate fi realizat de unul sau mai mulţi transportatori. In acest din urmă caz putând fi succesiv ori combinat.
Transportul succesiv este cel efectuat de doi sau mai mulţi transportatori succesivi care utilizează acelaşi mod de transport.
Transportul combinat este cel în care acelaşi transportator sau aceiaşi transportatori succesivi utilizează moduri de transport diferite.
Motiv pentru care mai este cunoscut şi sub numele de transport multimodal.
Transportatorii care se succed îşi predau unul altuia bunurile şi bagajele transportate, până la destinaţie, fără intervenţia expeditorului sau a călătorului/
Transportatorul, conformându-se dispoziţiilor legii speciale, poate refuza executarea dispoziţiei ulterioare.
Il inştiinteaza fără întârziere pe cel de la care ea emană, dacă executarea dispoziţiei ar fi de natură să tulbure în mod grav bunul mers al exploatării.
Ori dacă, în cazul schimbării locului de destinaţie, sporul de taxe şi cheltuieli nu ar fi garantat de valoarea bunului sau în alt fel.
Transportatorul are obligaţia de înştiinţare şi în cazul în care, la primirea dispoziţiei, executarea acesteia nu mai este posibilă.
Conform art.1967 Cod civil transportatorul are anumite obligatii.
Să pună bunurile transportate la dispoziţia destinatarului sau posesorului documentului de transport la ordin ori la purtător.
In locul şi termenele indicate în contract sau, în lipsă, potrivit practicilor statornicite între părţi ori uzanţelor.
Posesorul documentului de transport la ordin sau la purtător este obligat să îl remită transportatorului la preluarea bunurilor transportate.
Predarea bunurilor transportate se face la domiciliul sau sediul destinatarului. dacă din contract, din practicile statornicite între părţi ori conform uzanţelor nu rezultă contrariul.
Transportatorul îl înştiinţează pe destinatar cu privire la sosirea bunurilor şi la termenul pentru preluarea acestora, dacă predarea nu se face la domiciliul sau sediul acestuia.
Conform art.1978 Cod civil, preţul transportului şi al serviciilor accesorii prestate de transportator sunt datorate de expeditor.
Se plătesc la predarea bunurilor pentru transport, dacă nu se prevede altfel prin contract sau legea specială, după caz.
Situatia ca bunurile nu sunt de aceeaşi natură cu cele descrise în documentul de transport sau valoarea lor este superioară.
Transportatorul are dreptul la preţul pe care l-ar fi cerut dacă ar fi cunoscut aceste împrejurări, dispoziţiile legii speciale fiind aplicabile.
Transportatorul va preda bunurile contra plăţii acestuia de către destinatar.
Preţul serviciilor accesorii şi al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului este datorat de destinatar, dacă prin contract sau legea specială nu se prevede altfel.
Din analiza dispozitiilor de mai sus se constata ca structura pretului contractului de transport este urmatoarea:
-pretul transportului;
-pretul serviciilor accesorii care au fost prestate(pretul pentru efectuarea de catre transportator sau alte persoane a unor operatiuni conexe;
-alte cheltuieli(cand au intervenit anumite evenimente pe parcursul transportului).
Pretul transportului, al serviciilor accesorii si cheltuielile din operatiuni efectuate anterior inceperii deplasarii sunt in sarcina expeditorului.
In acest caz, scadenta si locul platii sunt in functie de momentul si locul predarii bunurilor pentru transport.
Partile pot insa deroga de la aceasta regula.
-pretul serviciilor accesorii si cheltuieli generate de operatiuni effectuate ulterior inceperii deplasarii sunt in sarcina destinatarului.
-Cum procedeaza instanta daca parintii firesti refuza adoptia copilului;
–In ce conditii o persoana poate fi condamnata pentru punerea in circulatie;
-In ce situatii martorul care nu declara realitatea nu este condamnat pentru infractiunea de marturie minicinoasa;
-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;
-In ce situatii se aplica răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri;
–Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
-Criterile pe baza carora daunele morale sunt apreciate de Inalta Curte de Casatie si Justitie acordarea daunelor morale in cazul unui prejudiciu de imagine;
-Cum a motivat instanta revocarea unei masuri preventive dispuse fata de un inculpat acuzat de savarsirea unei infractiuni grave;
–Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
–Infractiunea de evaziune fiscala savarsita prin “sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”.
Distanta dintre domiciliile parintilor aflati in tari diferite,mentalitatea diferita,dezinteresul unuia dintre parinti,urgenta unor situatii,pot fi motive pentru ca atribuirea autoritatii parintesti sa nu se exercite in comun
Responsabilitate,pofesionalism,confidentialitate fata de client
https://avocat-tudor.ro
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion va poate ajuta in litigii din dreptul transporturilor.
Luati legatura cu noi, click aici sau e mail office@avocat-tudor.ro
Default content