Arestarea preventiva: Situațiile în care aceasta nu se justifică și nici prelungirea ei 

Avocat București pentru arestare preventivă: cand se dispune

Arestarea preventivă este o măsură privativă de libertate care se dispune de către judecător în cazurile în care există indicii temeinice că o persoană a săvârșit o infracțiune și există riscul ca aceasta să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată, să comită alte infracțiuni sau să împiedice buna desfășurare a procesului penal.

Ca avocat in București in procese de arestare preventivă, este esențial să cunoaștem bine atât temeiurile legale ale acestei măsuri, cât și drepturile persoanelor afectate.

Arestarea preventivă poate fi dispusă în faza de urmărire penală sau în faza de judecată, în baza unui mandat emis de judecătorul de drepturi și libertăți sau de către instanță.

Condițiile pentru dispunerea arestării preventive includ existența unor probe suficiente care să justifice suspiciunea rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune gravă și riscul ca aceasta să împiedice desfășurarea normală a procesului penal.

Implicatiile arestării preventive sunt semnificative, afectând nu doar libertatea individuală a persoanei arestate, ci și viața profesională și personală a acesteia.

Persoanele aflate în arest preventiv au dreptul la un proces echitabil și la asistență juridică, fiind important să fie reprezentate de un avocat specializat care să le apere drepturile.

Prelungirea arestării preventive este o măsură ce poate fi dispusă atunci când circumstanțele care au justificat inițial arestarea persistă sau apar noi motive care impun menținerea acestei măsuri.

Prelungirea se poate dispune pentru perioade de cel mult 30 de zile, însă durata totală a arestării preventive nu trebuie să depășească 180 de zile în faza de urmărire penală.

Implicatiile prelungirii arestării preventive sunt la fel de importante, având potențialul de a prelungi semnificativ perioada de privare de libertate a persoanei acuzate.

Este esențial ca orice prelungire să fie atent monitorizată și contestată, dacă este cazul, de către un avocat București pentru arestare preventivă, care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei și corectitudinea procedurilor legale.

În concluzie, arestarea preventivă și prelungirea acesteia sunt măsuri deosebit de serioase cu implicații majore asupra libertății individuale, subliniind necesitatea unei reprezentări juridice competente și specializate în fiecare caz.

Cand nu se mai justifica arestarea preventiva si prelungirea arestarii preventive

Ca avocat in Bucuresti pentru arestare preventiva am intalnit situatii in care masura arestarii preventive sau prelungirii arestarii preventive nu se mai justificau, dar cu toate acestea instanta a dispus o astfel de masura.

Instanta nu a procedat corect daca organul de cercetare penala nu a mai administrat probe in dosar si arestarea s-a prelungit fara sa se sanctioneze acest motiv

Pot exista situatii in care cercetarea dosarului a stagnat mai mult timp, astfel ca nu au rezultat temeiuri care sa justifice prelungirea in continuare a arestarii preventive.

Desigur ca, pe buna dreptate se poate pune intrebarea, daca intr-o astfel de situatie mai este cazul ca inculpatului sa i se prelungeasca arestarea, mai ales in situatiile in care acesta sustine ca este nevinovat.

De mentionat ca tocmai un astfel de aspect vizeaza prelungirea arestarii preventive si art. 234 alin.(1) din Cod pr.pen.,anume, daca mai subzista temeiurile care au determinat arestarea sau au aparut temeiuri noi.

Or, acest aspect trebuie verificat de catre organul de cercetare penala competent, care trebuie sa manifeste un rol activ, mai ales ca este vorba de un inculpat arestat.

Exemplu din care rezulta prelungirea arestarii preventive nejustificat

Prezentam un exemplu de astfel de motivare, si prin care s-a solicitat de catre parchet prelungirea arestarii, dar care a fost admisa de instanta.

In sensul ca: “actele de cercetare penala indeplinite de la data luarii masurii arestarii preventive nu au relevat date sau informatii de natura a modifica starea de fapt avuta in vedere de judecatorii care au dispus arestarea preventiva.

Modificare, in sensul de a concluziona ca nu ar mai exista probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatii ar fi savarsit faptele care li se imputa, dimpotriva”.

In raport de o astfel de motivare se cuvine sa mentionam ca existenta unei banuieli puternice de participare la savarsirea unei infractiuni grave, desi constituie un factor pertinent, nu legitimeaza singura prelungirea detentiei provizorii.

Nu este insa vina inculpatului ca ancheta in cazul sau a stagnat, ci a autoritatilor competente, care, dat fiind gravitatea masurii preventive luate sunt obligate sa continue cercetarile.

Prin urmare, lipsa de diligenta din partea autoritatilor in ce priveste progresul anchetei ce se efectueaza intr-un anume caz nu poate constitui o justificare pentru motivarea de catre judecator a  prelungirii arestarii preventive.

Dimpotriva, daca ancheta ar fi progresat s-ar fi putut constata ca nu mai subzista temeiurile care au determinat arestarea preventiva.

Persistenta motivelor plauzibile de a banui ca persoana privata de libertate ar fi comis o infractiune este o conditie pentru prelungirea arestarii preventive.

Dar, in situatia in care organul de cercetare penala nu intreprinde nimic in dosar de la luarea masurii de arestare, aceasta nu se mai poate prelungi, doar in mod automat.

In consecinta, motivele indicate de instanta trebuie sa justifice orice perioada de detentie provizorie, cat de mica.

Din acest motiv, art. 5 par.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu poate fi interpretat in sensul ca ar autoriza o detentie preventiva in mod neconditionat.

Chiar o perioada de detentie, relativ scurta trebuie justificata de autoritati.

Justificarea prelungirii arestarii pe motivul gravitatii faptei comise 

Desi, se motiveaza asa  de multe ori,  nu justifica ea singura aceasta masura, fara ca instanta sa analizeze circumstantele personale.

 Nu este de conceput si este contrara prevederilor constitutionale si normelor europene in materie, ca masura arestarii si ulterior, a prelungirii arestarii preventive, sa se dispuna, doar pe baza unei formulari , asa cum se mai intalneste in practica, „la modul general”.

Poate fi: „pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acestora, a anturajului si a mediului din care provin si a altor imprejurari privitoare la persoana acestora se constata ca privarea de libertate este necesara”.

Jurisprudenta CEDO despre arestarea preventiva

 In jurisprudenta sa constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca “justificarea pentru orice perioada de detentie, indiferent cat este de scurta, trebuie sa fie demonstrata in mod convingator” (Belchev contra Bulgariei, Sarban contra Moldovei).

In mod corespunzator, in referatul cu propuneri de prelungire a arestarii preventive trebuie sa se justifice in mod suficient necesitatea luarii masurii arestului preventiv precum si de ce adoptarea unei masuri preventive mai usoare, precum controlul judiciar sau arestul la domiciliu, ar fi mai putin eficienta decat arestarea preventiva.

Este evident si ca, daca nu exista motive suficient de relevante nu se poate dispune prelungirea arestarii preventive.

 Masurile preventive sunt masuri exceptionale, starea de libertate a persoanei fiind regula in cadrul procesului penal.

Pe cale de consecinta, normele care limiteaza dreptul la libertate trebuie interpretate totdeauna in mod restrictiv, in asa fel incat sa aduca o atingere minima acestuia.

Limitarile aduse liberei exercitari a dreptirilor persoanelor sunt strict determinate de lege in ceea ce priveste toate elementele acestora si sunt de stricta interpretare.

 De ce este criticata prelungirea arestarii pentru mai multe persoane deodata

 O alta critica, dat fiind modul in care formuleaza uneori parchetul referatul cu propuneri de prelungire a arestarii precum si instantele de judecata, cand admit asemenea propuneri, priveste masura prelungirii detentiei colective, in lipsa unei motivari individuale.

Un avocat penal si arestare preventiva poate observa insa ca aceasta modalitate este contrara prevederilor CEDO care a criticat practica de a prelungi detentia pentru mai multi arestati deodata, prin aceeasi incheiere, prelungirea privind intr-o maniera generala toate persoanele vizate, cu ignorarea circumstantelor personale ale fiecaruia (cauza Degeratu c. Romania).

S-a aratat ca este irelevant numarul arestatilor pentru care se prelungeste detentia colectiv-doi sau mai multi-esential este faptul ca motivand in comun, instantele nu tin seama de situatia particulara a fiecarui arestat (cauza Jiga c. Romania).

Consider ca fiind relevanta motivarea Curtii Europeane a Drepturilor Omului care a considerat ca aceasta practica daca are loc dupa stadiul initial al privarii de libertate este incompatibila in sine, cu garantiile prevazute de art. 5 par. 3 al Conventiei.

Aceasta deoarece permite privarea de libertate continua a unui grup de persoane, fara aprecierea individuala, de la caz la caz, a circumstantelor fiecarei persoane din grup (cauza Khudoyorov c. Rusiei).

Alte articole de acelasi autor:

–Citarea si comunicarea actelor de procedura in noul Cod de procedura civila;

–In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune;

–De ce este necesara modernizarea metodei de efectuare a anchetei psihosociale in cazul stabilirii conditiilor exercitarii autoritatii parintesti de catre instanta de tutela;

–Ce trebuie sa stim, conform avocat asigurari despre ce reprezinta si ce riscuri acopera asigurarea RCA si asigurarea facultativa CASCO;

–De ce sa apelezi la un avocat comercial;

https://avocat-tudor.ro

0724260393