Necesitatea dreptului penal nu poate fi pusa la indoiala si dupa cum s-aaratat in literatura de specialitate aceasta este determinata de:
-necesitatea apararii valorilor sociale nefiind posibila existent societatii fara protejarea sistemului de valori pe care societatea se intemeiaza;
-existenta fenomenului infractional. Criminalitatea reprezinta totalitatea infractiunilor savarsite la un moment dat intr-o societate determinata;
-necesitatea reglementarii actiunii de aparare a valorilor sociale. Dupa cum sublinia profesorul Dongoroz, infractiunile sunt fapte care prezinta pericol social.
Dar legea penala apara valorile sociale nu impotriva oricaror fapte care prezinta pericol social, ci numai incontra acelor fapte al caror grad de pericol social prezinta o asemenea gravitate incat ele nu pot fi combatute decat prin aplicarea de pedepse, adica constituie infractiuni. Pentru faptele al caror grad de pericol social prezinta a o gravitate mai scazuta (astfel incat nu este necesara aplicarea de pedepse) este suficienta luarea altor masuri- implicit aplicarea de sanctiuni disciplinare, administrative- si de aceea aceste fapte nu pot constitui infractiuni, ele nu formeaza obiectul legii penale, ci a altor legi.
Dreptul penal, ca ramura unitara a sistemului de drept penal roman este alcatuit din ansamblul normelor juridice penale, cuprinse, in principal in Codul penal dar si in alte legi( legi special cu dispozitii penale).
Normele penale sunt de doua feluri: norme generale si norme speciale. Normele penale generale sunt prevazute aproape exclusiv in Codul penal iar acestea isi realizeaza finalitatea prin intermediul normelor penale speciale care sunt norme de incriminare si sanctionare propriu-zise.
Normele penale special descriu faptele susceptibile sa constituie infractiuni si stabilesc conditiile in care ele trebuie sa fie savarsite pentru a fi considerate ca atare. Tot prin normele speciale se stabilesc pedepsele ce pot fi aplicate pentru fiecare tip de infractiune in parte, prevazandu-se expres, atat natura pedepselor cat si limitele special ale acestora.
In literatura de specialitate, partea speciala a fost definita ca fiind acea parte a dreptului penal care cuprinde ansamblul normelor penale care
stabilesc faptele ce constituie infractiuni , precum si sanctiunile ce se aplica celor ce le savarsesc. Legalitatea incriminarii se realizeaza –intre altele-prin precisa delimitare a campului de incidenta si aplicare a normelor dreptului penal. Este necesar, deci, ca dispozitiunile incriminatorii din partea speciala a codului penal sa aiba un continut cat mai precis, asigurandu-se cetatenilor posibilitatea de a intelege si observa mai usor norma juridica, iar organelor judiciare posibilitatea de a face o mai justa aplicare a legii. Precizarea continutului textelor incriminatorii constituie , deci, o indoita chezasie pentru aplicarea principiului legalitatii.
www.avocat-tudor.ro
0724260393