In ce situatii conflictul de interese este apreciat ca fiind infractiune
- In ce context a fost necesara incriminarea conflictului de interese ca infractiune
Conflictul de interese, dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, a reprezentat un raspuns la semnalele tot mai frecvente venite din partea societatii civile si a diferitelor organisme si institutii internationale, cu privire la impactul pe care faptele comise cu incalcarea normelor de deontologie profesionala cu acest specific il produc.
- Cum este definit conflictul de interese
In cazul conflictului de interese, faptuitorul urmareste un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit actelor normative.
In Codul penal conflictul de interese este reglementat in art. 301 si se refera la fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Dispoziţiile mai sus aratate nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative
- Care sunt elementele constitutive ale infractiunii
Se poate constata ca subiectul activ al acestei infractiuni( persoana care comite fapta) poate fi numai un functionar public.
Referitor la incriminarea faptelor de conflict de interese, Curtea Constitutionala a reținut că aceasta are ca scop, pe de o parte, sancționarea penală a funcționarului public care, în mod conștient și deliberat, își satisface interesele personale prin îndeplinirea atribuțiilor publice, și, pe de altă parte, înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la conduita persoanelor care exercită o funcție publică sau care prestează un serviciu public. Așa fiind, Curtea a apreciat că incriminarea conflictului de interese în mediul privat nu poate fi justificată.
Elementul material al infractiunii de conflict de interese( activitatea interzisa de lege) consta in indeplinirea unui act sau luarea unei decizii in conditiile descrise in norma care incrimineaza aceasta infractiune.
De mentionat ca se cer indeplinite urmatoarele cerinte pentru ca fapta sa fie considerata infractiune:
-actul indeplinit sau decizia la care a participat functionarul public sa intre in sfera atributiilor sale de serviciu;
-actul indeplinit sau decizia la care a contribuit faptuitorul sa determine in mod direct sau indirect obtinerea unui folos patrimonial pentru sine, sotul sau, o ruda ori un afin pana la gradul II inclusiv sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca in ultimii 5 ani sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de foloase de orice natura.
- O speta solutionata de instanta
In ce priveste conflictul de interese Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr.420 din 5.06.2008 a stabilit ca fapta inculpatului care in calitate de lichidator judiciar a fost autorizat de catre judecatorul sindic sa vanda bunurile unei societati comerciale aflate in faliment si, cu aceasta ocazie si-a insusit contravaloarea uni teren intruneste elementele constitutive ale aceatei infractiuni.
Astfel prin sentinţa penală nr. 563 din 29 iunie 2007 pronunţată în dosarul nr. 12863/311/2006, Judecătoria Slatina, în baza art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 78/2000, cu completările şi modificările ulterioare, a condamnat inculpatul J S A la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art.81 C.p., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe perioada prev. de art. 82 C.p. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate.
În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în anul 1998, S.C. A C S.A. Corabia a intrat în procedura de organizare şi faliment, urmare a cererii înregistrată la Tribunalul Olt, cerere formulată de D.G.P.C.F.S. Olt, iar la 12 septembrie 2001, judecătorul sindic a numirea ca lichidator judiciar inculpatului J S A, dispunând ca acesta să procedeze la vânzarea în bloc a bunurilor aparţinând S.C. A C S.A. Corabia, în vederea recuperării sumelor de bani datorate creditorilor.
Vânzarea prin licitaţie a bunurilor din patrimoniul S.C. A C S.A. Corabia a fost autorizată de Tribunalul Olt prin încheierea din 21 aprilie 1999, urmare a cererii formulate de judecătorul sindic.
La data de 15 ianuarie 2002, inculpatul, în calitate de lichidator judiciar, s-a deplasat la sediul S.C. A C S.A. Corabia, unde a verificat mijloacele fixe şi a studiat actele contabile, întocmind lista bunurilor mobile şi imobile nevândute până la data numirii sale ca lichidator judiciar, constatând astfel că societatea nu deţinea titlul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,67 ha. aferent activelor deţinute, fapt menţionat în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză judiciară privind activele societăţii, depus la dosarul de urmărire penală la filele 85 – 87.
În vederea organizării procedurilor de vânzare prin licitaţie publică, inculpatul a solicitat publicarea unui anunţ cu privire la acest aspect, anunţ ce a apărut în cotidianul local O. R. din data de 04.02.2002.
La data de 08.02.2002 a avut loc prima şedinţă privind vânzarea la licitaţie publică a activelor S.C. A C S.A. Corabia, la care nu s-a prezentat însă nici un ofertant, iar la data de 15.02.2002, la şedinţa de vânzare la licitaţie publică, s-au prezentat S.C. D. S.A. Caracal reprezentată de N I şi persoana fizică M D. Inculpatul a stabilit ca preţ de pornire a licitaţiei 75% din valoarea stabilită de evaluator şi aprobată de judecătorul sindic, respectiv 414.124.126 ROL.
Întrucât nici unul dintre licitatori nu a oferit preţul stabilit, inculpatul – în calitate de lichidator judiciar – a redus preţul succesiv cu câte 5% la fiecare pas al licitaţiei, M D adjudecând activele S.C. A C S.A. Corabia cu suma de 212.587.340 ROL, aşa cum rezultă din conţinutul procesului-verbal de licitaţie din 15.02.2002.
Prin negociere directă, în data de 01.03.2002, M D a achiziţionat şi obiecte de inventar din incinta S.C. A C S.A. Corabia, pentru suma de 2.500.000 ROL.
Prin încheierea din 15.02.2002 pronunţată în dosarul nr. 29/F/1998, judecătorul sindic, considerând încheiate procedurile de licitaţie şi apreciind că au fost făcute în temeiul legii, l-a abilitat pe inculpatul J S A să încheiere contractul de vânzare-cumpărare cu M D, după plata integrală a preţului bunurilor adjudecate la licitaţie.
La data de 28.02.2002, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 1, între inculpat – în calitate de lichidator judiciar al S.C. A C S.A. Corabia – şi M D, prin care, vânzătorul vinde şi cumpărătorul cumpără liber de orice sarcină activul denumit „fabrica de conserve legume”, în cuprinsul contractului fiind menţionate clădirile şi anexele ce compun activul, precum şi suprafaţa de teren de 2,67 ha. aferent activului despre care s-a făcut menţiunea ca societatea A C a obţinut dreptul de folosinţă şi „pentru care cumpărătorul va face cadastru şi actele necesare, potrivit Decretului 834 pentru obţinerea titlului de proprietate”.
La aceeaşi dată, inculpatul a întocmit şi facturile fiscale seria OT ACA nr. 4137302 pentru activul „fabrica de conserve-legume” şi nr. 4137303 pentru obiecte de inventar achiziţionate prin negociere directă, precum şi chitanţa nr. 8854140 ce face dovada încasării sumei de 48.025.000 ROL reprezentând contravaloare active pentru care s-a emis factura nr. 4137302, iar la 01.03.2002 a completat chitanţa nr. 8854141 pentru suma de 2.975.000 ROL reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar.
Contractul, facturile şi chitanţele au fost prezentate judecătorului sindic, acesta dispunând refacerea contractului în ceea ce priveşte înlăturarea din cuprinsul său a menţiunilor privitoare la terenul în suprafaţă de 2,67 ha., ce nu făcuse şi nici nu putea face obiectul vânzării la licitaţie publică, întrucât S.C. A C S.A. Corabia nu era proprietara terenului, iar inculpatul nu respectase dispoziţia judecătorului sindic cu privire la încheierea contractului, după plata integrală a preţului.
Astfel, la data de 04.03.2002, inculpatul a emis chitanţa nr. 8854142 pentru suma de 32.650.000 ROL, iar la data de 25.03.2002 a emis chitanţa nr. 8854144 pentru suma de 122.303.351 Rol, M D achitând integral suma reprezentând preţul cumpărării activului societăţii A C S.A. Corabia.
În cursul cercetării penale efectuate de I.P.J. Dolj în dosarul de faliment nr. 29/F/1998 al Tribunalului Olt, a fost identificat contractul de vânzare – cumpărare care a fost prezentat martorului M D, acesta susţinând că semnătura de rubrica „cumpărător” nu-i aparţine, aspect confirmat de concluziile raportului de expertiză nr. 99816/11.11.2004 al Poliţiei mun. Craiova – Biroul Criminalistic.
În dovedirea susţinerilor sale, M D a depus la dosar contractul de vânzare – cumpărare nr. 1/28.02.2003, semnătura depusă pe acest contract fiind executată de el, aspect confirmat şi de expertiza scrisului dispusă în cauză. Acest contract a fost şi folosit de martor în demersurile făcute pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, M D declarând că nu avea cunoştinţă de contractul din 18 martie 2002.
Cu privire la împrejurările în care au fost întocmite cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 1/2002, inculpatul J S A a declarat că, după ce judecătorul sindic nu a acceptat contractul din 28.02.2002, a refăcut acest contract în sensul înlăturării din cuprinsul său a menţiunilor privitor la terenul aferent activelor S.C. A C S.A. Corabia şi l-a dat martorului N I D pentru a fi semnat de către M D, fiindu-i restituit câteva zile mai târziu, semnat.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv încheierile şi hotărârile pronunţate în cadrul procedurii judiciare la SC A SA, rapoartele de expertiză tehnico-judiciară, procesele verbale de licitaţie, listele de inventar a bunurilor mobile şi imobile prezentate la vânzare, contractul de vânzare-cumpărare şi actele financiar contabile întocmite urmare a tranzacţiei efectuate, rapoartele administratorului şi rapoartele de evaluare, hotărârile pronunţate în urma cererii de revizuire formulată de inculpat, depoziţiile martorilor M D, N I D, N I, R I, I I, G Ş şi D Ş, fişa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum şi declaraţiile acestuia date la urmărirea penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, le-a avut în vedere instanţa de fond la stabilirea situaţiei de fapt, la încadrarea juridică, la individualizarea pedepsei şi soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile arătate mai sus.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel în termen atât D.N.A. – Serviciul Anticorupţie Craiova, cât şi inculpatul J S A.
În apelul declarat de către DNA este criticată sentinţa ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de gravitatea faptei săvârşite, iar modalitatea de executare dispusă de instanţa de fond este inadecvată.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit a fost condamnat având în vedere că este o cauză civilă, respectiv vânzarea unui bun al altuia, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.
Prin decizia penală nr. 13 din 23 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul cu nr. 12863/311/2006, Tribunalului Olt a respins, ca nefondate, apelurile declarate şi a obligat apelantul-inculpat la 1.500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, referitor la apelul formulat de D.I.I.C.OT. – Serviciul Teritorial Craiova, că este nefondat, deoarece instanţa de fond, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, a ţinut seama, în totalitate, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gravitatea faptei săvârşite de inculpat, de persoana acestuia din urmă şi de împrejurările care atenuează sau agravează fapta.
Astfel, pe baza probatoriilor administrate, s-a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cât şi împrejurarea că inculpatul a acoperit prejudiciul infracţional, depunând banii sustraşi imediat după începerea cercetărilor penale, a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la apelul declarat de inculpat, s-a apreciat de instanţa de prim control judiciar că, la data comiterii faptei, acesta avea calitatea de lichidator judiciar al S.C. A C S.A. Corabia, ţinându-se seama şi de faptul că inculpatul a săvârşit fapta într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, aşa cum prevăd dispoziţiile alin. 2 ale art. 11 din Legea nr. 78/2000.
S-a constatat totodată că nu s-au încălcat nici dispoziţiile privind competenţa materială pentru cercetarea faptelor de corupţie de către DI.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova şi nici cele privitoare la componenţa completului de judecată.
- Alte articole pe aceeasi tema din site-ul avocat-tudor.ro
– Ce trebuie sa stim despre combaterea infractiunilor de coruptie prin Directia Nationala Anticoruptie;
0724260393