In ce consta reaua-credinta in cazul savarsirii infractiunii de abandon de familie si ce prevad celelalte infractiuni contra familiei

Relatiile de convietuire sociala,de la care nimeni nu se poate sustrage,trebuie sa se desfasoare in spiritul legilor,cu respectarea linistii publice,a drepturilor celorlalti,inclusiv in ce priveste familia din care facem parte. Atunci cand aceste reguli nu sunt respectate,exista riscul atragerii raspunderii penale.

Infractiunile contra familiei sunt urmatoarele:

Abandonul de familie

Aceasta infractiune este reglementata de art.378 din Codul penal si consta in neexecutarea cu rea credinta a obligatiei legale de intretinere indreptata impotriva celui pentru care este in nevoie si i se datoreaza intretinere.

Infractiunea de abandon de familie poate consta in mai multe fapte.

O prima varianta a infractiunii de abandon de familie este săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

-părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale.

Parasirea presupune plecarea faptuitorului de la domiciliu pentru a se sustrage de la obligatiile ce-I revin cu privire la intretinere,in fapt se realizeza abandonarea sa.

Alungarea consta in izgonirea de la domiciliu a celui indreptatit la intretinere.

Lasarea fara ajutor presupune atitudinea pasiva a celui obligat la intretinere fata de cel aflat in nevoie si cu care locuieste.

O conditie necesara pentru existenta infractiunii de abandon de familie este ca fapta sa expuna la suferinte fizice sau morale pe cel indreptatit la intretinere ca urmare a neacordarii acesteia.

-neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege. Aceasta fapta nu consta neaparat in neplata pensiei de intretinere ci,neacordarea celor necesare pentru intretinerea familiei:imbracaminte,hrana.

-neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească,se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Pentru existenta acestei fapte sunt necesare indeplinirea urmatoarelor cerinte:

-sa nu se fi platit cu rea credinta pensia de intretinere stabilita prin hotarare judecatoreasca;

-sa existe o hotarare judecatoreasca definitiva prin care faptuitorul sa fie obligat la pensie de intretinere;

-sa nu se fi platit pensia de intretinere stabilita de instanta timp de trei luni.

Care este intelesul expresiei rea-credinta

Din cele de mai sus se observa ca legiuitorul a folosit la definirea acestei variante a infractiunii expresii precum neindeplinirea cu rea-credinta,neplata cu rea-credinta.

Reaua credinta trebuie insa inteleasa ca posibilitatea pe care o are cel obligat la intretinere de a furniza intretinere si totusi,cu intentie nu si-o indeplineste,chiar mai mult decat atat,manifesta rea-credinta.

Daca totusi cel obligat la intretinere, nu are posibilitatea sa acorde intretinere nu este de rea-credinta.

In practica judiciara au existat spete in care s-a stabilit ca savarseste infractiunea de abandon de familie cel care, desi apt de munca refuza sa presteze o activitate din care sa obtina venituri din care sa achite obligatia de intretinere. Intr-un astfel de caz s-a interpretat ca faptuitorul a dat dovada de rea credinta.

Intr-o alta speta s-a stabilit ca nu savarseste infractiunea de abandon de familie cel care dovedeste ca nu are venituri, desi este inscris la Oficiul de Munca si Protectie Sociala,ci,buna credinta.

Se observa ca subiectul activ al infractiunii este persoana obligata sa acorde intretinere iar victima(subiectul pasiv) este persoana indreptatita la intretinere.

In ce priveste persoanele intre care exista obligatii de intretinere,conform art.516 Cod civil,care se refera la subiectele obligatiei de intretinere, obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege.

Dispoziţiile de mai sus privind obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptă, precum şi între fraţi şi surori sunt aplicabile şi în cazul adopţiei.

O alta varianta infractiunii este neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.

Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Bigamia

Face parte din categoria infractiunilor contra familiei si consta in fapta celui care fiind casatorit si nedivortat incheie o noua casatorie.

In acest sens,art.376 Cod penal dispune ca, incheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepseşte,sanctiunea fiind închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o ştie căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Actele de stare civila ale fiecaruia dintre noi reflecta situatia,astfel ca orice schimbare,cum ar fi incheierea unei casatorii, se inregistreaza la locul nasterii si poate fi cunoscuta.

377 Incestul

Inca din cle mai vechi timpuri relatiile sexuale intre rude au fost considerate ca nelegiuri si au fost aspru pedepsite.

Infractiunea consta in raportul sexual consimţit, săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori si se pedepseşte,sanctiunea fiind închisoarea de la un an la 5 ani.

Subiectii infractiunii trebuie sa fie de sex diferit si sa fie rude in linie directa sau frate si sora si presupune participarea a doua persoane.

O conditie esentiala pentru existenta infractiunii este ca raportul sexual sa fie consimtit.

Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului

Consta in reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu

Fapta consta in aceea ca părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat, potrivit legii, un minor şi care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învăţământului general obligatoriu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Fapta nu se pedepseşte dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.

Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.