In ce cazuri intervine exonerarea de raspundere contractuala

Cauzele care exonereaza de răspundere civilă contractuală sunt prevazute in Codul civil in art..1351 si 1352.

Astfel, art. 1351Cod civil se refera la forţa majoră şi cazul fortuit si dispune ca, dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.

In continuare, acest articol defineste forţa majoră ca, orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. Cazul fortuit este insa un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

In finalul articolului se face precizarea ca, daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.

Art.1352 Cod civil se refera la o alta cauza exoneratoare de raspundere contractuala si anume, fapta victimei înseşi şi fapta terţului.

Se precizeza ca, aceasta înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.

In ce priveste caracteristicile fortei majore, imprevizibilitatea evenimentului trebuie inteleasa in sensul ca este cu neputinţă de prevăzut in conditii normale si nu absolute, adica, conform literaturii de specialitate, sa se raporteze la “diligentele unui bun părinte de familie”.

Cerinta ca imprejurarea sa fie invincibila, irezistibila in situatia imposibilitatii de a preîntâmpina producerea evenimentului de forţă majoră şi a efectelor păgubitoare ale acestuia in mod absolut. Nu exista insa aceasta cerinta daca se manifesta doar o neputinţă proprie a persoanei care o invoca.

O alta cerinta este ca evenimentul de forţă majoră sa aiba un caracter exterior, străin de voinţa omului. Exemple in acest sens fiind cutremurele.

Efectele exoneratoare de răspundere ale forţei majore şi ale cazului

fortuit

Acestea rezulta din examinarea prevederilor art.1351Cod civil, si anume, dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu stabilesc contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţa majoră sau de cazul fortuit.

Legea, respectiv, art. 1634 din Codul civil impune insa anumite conditii in cazul imposibilitatii fortuite de executare.

In acest sens, se prevede cerinta ca debitorul sa fie pus in intarziere: debitorul este liberat atunci când obligaţia sa nu mai poate fi executată din cauza unei forţe majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse înainte ca debitorul să fie pus în întârziere.

Un caz special este cel in care debitorul este, de asemenea, liberat, chiar dacă se află în întârziere, si anume, atunci când creditorul nu ar fi putut, oricum, să beneficieze de executarea obligaţiei din cauza împrejurărilor prevăzute la alin. (1), afară de cazul în care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora.

Atunci când imposibilitatea este temporară, executarea obligaţiei se suspendă pentru un termen rezonabil, apreciat în funcţie de durata şi urmările evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare.

Dovada imposibilităţii de executare revine debitorului.

Debitorul trebuie să notifice creditorului existenţa evenimentului care provoacă imposibilitatea de executare a obligaţiilor. Dacă notificarea nu ajunge la creditor într-un termen rezonabil din momentul în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască imposibilitatea de executare, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului.

Dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare.
Dupa cum am aratat mai sus, art. 1352 Cod civil prevede ca fapta victimei sau a terţului reprezinta o cauză exoneratoare de răspundere.

In acest caz, faptele acestora înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.