Daca reclamantul este cu domiciliul in străinătate, instanta analizeaza conditiile in care incuviinteaza relatiile personale cu minorul si stabilirea programului de vizitare a minorului.
Intr-o speta in care reclamanta avea domiciliul in strainatate, aceasta a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând instanţei să-i fie încuviinţat dreptul de a avea legături personale cu minorul E.M.
Reclamanta a aratat ca, in relaţia de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul E.M.
La început, relaţia dintre părţi a decurs în mod normal, de educaţia şi grija minorului ocupându-se ambii părinţi.
Ulterior, relaţiile afectuoase s-au degradat, reclamanta fiind nevoită să plece la muncă în străinătate, iar minorul rămânând în grija pârâtului.
Dar cu susţinerea permanentă financiară, materială şi afectuoasă pentru copil din partea reclamantei.
In aceste condiţii, instanţa de judecată a dispus ca minorul să rămână în grija pârâtului.
Reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreţinere, deşi sumele de bani trimise pentru creşterea minorului depăşeau cu mult cuantumul stabilit de instanţă.
Reclamanta a încercat să ţină legătura cel puţin telefonic pe perioada în care a lucrat în străinătate.
Când venea din strainatate în ţară încerca să-şi vadă copilul, să stea mai mult în preajma lui.
Legătura cu minorul devenea tot mai ascunsă şi întreruptă de intervenţia pârâtului care a încercat tot mai mult ruperea acestei legături fireşti.
In Italia, ţara unde reclamanta îşi are rezidenţa, are condiţii foarte bune, locative pentru ca minorul să-şi petreacă o parte din vacanţă.
Are un loc de muncă stabil, astfel că apreciază că nu există nici un impediment ca legăturile personale să se poată realiza la actuala rezidenţă.
Iar plecarea minorului din ţară, cu reclamanta să se poată realiza prin efectele hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
La dosarul cauzei a fost depus în copie, sentinţa civilă pronunţată de Judecătorie certificatul de naştere al minorului.
Acesta a fost atestat de regularitate a şederii pentru cetăţenii din Uniunea Europeană, contract de închiriere pentru uz de locuit, în traducere autorizată.
Pârâtul, a arătat că este de acord cu stabilirea programului de vizitare a minorului în ţară.
Nu este insa de acord ca reclamanta să ia minorul în Italia sau dacă îl ia să fie cu însoţitor.
La solicitarea instanţei în cauză s-au efectuat referate de anchete sociale atât la domiciliul reclamantei din strainatate, cât şi la domiciliul pârâtului.
In dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat instanţei încuviinţarea probei testimoniale cu doi martori.
In cauză au fost audiaţi sub prestare de jurământ, C.C. şi C.C., depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Instanţa a procedat, in camera de consiliu, la ascultarea minorului E.M.
Acesta precizează că este în clasa a IX-a, ar vrea să meargă în Italia la mama sa.
Mai arată că vorbeşte cu aceasta la telefon şi îi trimite bani şi haine însă ar dori să rămână tot la tatăl său unde este încredinţat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.
Din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minorul E.M. născut la data de 02.04.1993.
Iniţial minorul s-a aflat în creşterea şi îngrijirea părinţilor săi, ulterior reclamanta a plecat în Italia, iar minorul a rămas în grija tatălui.
După plecarea în străinătate a reclamantei, aceasta a ţinut legătura cu fiul său E.M. şi a trimis bani acestuia.
De asemenea, de câte ori venea în ţară din strainatate, reclamanta încerca să ia legătura cu fiul său însă pârâtul a refuzat.
De altfel relaţia reclamantei cu minorul înainte de a pleca în străinătate era una bună.
La rezidenţa din Italia reclamanta are un apartament închiriat care este mobilat corespunzător.
Are un loc de muncă stabil, prezentând o situaţie socio-economică stabilă astfel încât să-i permită să îşi primească fiul E.M.
Faţă de cele reţinute instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată.
Potrivit textelor de lege menţionate părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Dar şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi educarea lui profesională.
Aşa cum s-a arătat în jurisprudenţă şi doctrină, dreptul în discuţie se poate realiza fie prin vizitarea copilului la domiciliul părintelui căruia nu i s-a încredinţat.
Fie, prin lăsarea copilului la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, pentru o anumită perioadă determinată de timp.
La alegerea modalităţii concrete de exercitare a acestui drept, instanţa urmează să ţină cont doar de interesele copilului.
Respectiv, de necesitatea ca părintele în discuţie să-l poată vedea pe minor şi să ţină personal legătura cu el.
Pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creşterea şi sănătatea,dezvoltarea fizică şi morală.
Precum şi pentru a se putea realiza şi o apropiere sufletească, normală între copil şi părintele respectiv.
Având în vedere că la momentul în care reclamanta a dorit să viziteze pe minor la domiciliul pârâtului a fost refuzat.
Sau, deşi s-a permis acest lucru, vizita nu s-a desfăşurat în condiţii normale.
Singura modalitate de a avea legături personale cu minorul este aceea de a-l lua pe minor la rezidenţa sa din Italia.
Modalitatea este ca timp de trei săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă.
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion ofera servicii avocatiale in dreptul familiei.
Luati legatura cu noi, click aici sau e mail office@avocat-tudor.ro
Default content