Eroarea medicala de tratament si malpraxis medical, in ce consta si ce prevede legea
Eroarea medicala de tratament si malpraxisul medical pot constitui preocupari serioase atunci cand o persoana observa un rezultat nedorit. Se cunoaste ca sistemul actual de sanatate a generat uneori servicii de asistenta medicala si tratamente medicale gresite. Eroarea medicala apare atunci cand s-a prevazut un tratament medical, care nu se finalizeaza sau tratamentul a fost administrat gresit de la inceput.
Ce implica eroarea medicala de tratament si malpraxis
Erorile medicale pot avea loc oriunde: in spitale, clinici, cabinetele medicilor, farmacii sau chiar acasa la pacienti. Acestea pot implica medicatia, operatiile executate, diagnosticul, echipamentul medical sau analizele de laborator. Pot avea loc chiar si in timpul unor activitati de rutina. De exemplu: unui pacient internat in spital si supus unui regim alimentar fara sare, i se serveste un meniu gresit.
De asemenea, problemele de comunicare dintre medic si pacient reprezinta o cauza importanta. Un studiu efectuat arata ca, uneori medicii nu-si ajuta pacientii sa se informeze corect si sa ia deciziile cele mai bune pentru ei.
Exemple de eroare medicala de tratament si malpraxis medical
Din sursele mass-media, dar si ca avocat malpraxis in Bucuresti, luam cunostinta de cazuri de tratamente medicale sau interventii chirurgicale aplicate gresit. Alteori, neglijent, neadecvat si care au atras raspunderea personalului medical.
In alte situatii s-a dovedit malpraxis medical pentru insuficienta cunostintelor medicale. Pacientul nu a fost examinat suficient de bine inainte de efectuarea operatiei,nu s-au cunoscut contraindicatiile unor medicamente. S-au provocat infectii grave in organismul pacientului ori interventii chirurgicale gresite.
Din pacate,enumerarea actelor de imprudenta, neglijenta ori alte erori medicale in aplicarea tratamentelor este mult mai numeroasa. Cunoasterea a ce presupune efectuarea unui tratamentul corect si a legislatiei despre raspunderea personalului medical si a drepturilor pacientului este benefica.
Stabilirea unui diagnostic corect conduce la evitarea erorii medicale de tratament si malpraxis medical
Intr-un articol precedent am aratat ca o prima etapa in stabilirea relatiei cu pacientul care se prezinta la medic este stabilirea diagnosticului. Dupa ce medicul stabileste diagnosticul urmeaza aplicarea unui tratament. Acesta este considerat ca urmatoarea etapa a interventiei cadrului medical in cazul unei afectiuni a pacientului.
In acest stadiu, mai intai medicul va examina pacientul, dupa care va alege medicamentele si metodele de ingrijire ori interventie chirurgicala pe care le considera adecvate si le va folosi in cadrul tratamentului.
Prescrierea medicatiei si eroarea medicala de tratament in caz de malpraxis medical
La prescrierea medicatiei, personalul medical are in vedere afectiunea de care sufera precum si caracteristicile pacientului. Va trebui sa dovedeasca responsabilitate si sa cunoasca foarte bine efectele medicamentelor.
Se cunosc cazuri in care a fost prescris un alt medicament decat cel necesar tratarii afectiunii. In alte cazuri, cantitatea de medicamente prescrisa nu a fost cea corecta. Ori, timpul de administrare a fost prea mare sau dimpotriva, prea mic fata de cat era necesar in cazul respectiv.
Pacientului trebuie sa i se prescrie acele medicamente, ingrijiri medicale ori sa se intervina chirurgical incat sa beneficieze de un tratament adecvat afectiunii de care sufera. Totodata, in functie de starea sanatatii sale.
Ce prevede legea despre raspunderea personalulului medical in cazul erorii medicale de tratament si malpraxis medical
Medicul, medicul dentist, asistentul medical sau moasa au anumite obligatii in executarea tratamentului fata de pacient. Sa staruie cu toata constiinciozitatea, priceperea, atentia si buna-credinta pentru a ameliora starea sanatatii pacientului ori pentru a-l imbunatati.
In sensul celor de mai sus sunt relevante dispozitiile art.655 din Legea nr.95/2006. Se refera la modul de acordare a asistenţei medicale si îngrijirilor de sănătate de catre personalul medical. Acesta are obligaţia aplicării standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional. Sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective.
Se are in vedere ca exista ghiduri si protocoale medicale ce cuprind recomandari privind activitatile ce se efectueaza in raport de diferite tipurile de afectiune.
Medicul are libertatea de alegere a metodei de tratament. Insa, lipsa de preventie ori de precautie in alegerea tratamentului pot sa conduca la esecuri in acordarea asistentei medicale. Chiar si la atragerea culpei practicianului in exercitarea actului medical.
Totodata,cadrul medical trebuie sa prescrie acel tratament care sa conduca la riscuri cat mai mici pentru tratament. Pe cat posibil sa cunoasca riscurile pe care le impune metoda de tratament.
In mod corespunzator,pacientul are dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune.
Raspunderea personalului medical in caz de eroroare medicala de tratament si malpraxis medical
Dispozitii in ce priveste raspunderea personalului medical se gasesc si in art.642 din Legea nr.95/2006.
Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare. Se include şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.
Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei. Fac excepţie cazurile de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
Răspunderea civilă reglementată prin aceasta lege nu înlătură insa angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
