Cum a interpretat instanta suprema sustinerea reclamantilor privind manevrele frauduloase ale bancii si ca le-a ascuns adevarul

La instanta de fond, reclamantii au invocat dolul ca viciu de consimtamant.

Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.

Care au fost sustinerile reclamntilor in legatura cu manoperele

frauduloase ale bancii

Reclamantii au susţinut că nu au exprimat un consimţământ valabil la încheierea contractelor de ipotecă contestate, pentru că au fost influenţaţi de manevrele dolosive ale pârâtei, ce au conturat un dol prin reticenţă, în sensul că li s-a ascuns adevărul despre destinaţia garanţiei, de a fi accesorie contractului de facilitate de credit la termen, ei crezând că garantează pentru gestiunile pe care le aveau ca gestionari angajaţi ai acestei societăţi.

În plus, reclamantii au relevant că au fost determinaţi să semneze contractele de ipotecă ascunzându-li-se, prin manevre dolosive similare, situaţia financiară reală a societăţii, respectiv incapacitatea ei vădită de a plăti datoriile deja existente și de a rambursa creditul primit.

Sub acest aspect au arătat că pârâta nu a respectat normele de prudenţă bancară în relaţiacu societatea împrumutată.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat prescripţia dreptului la acţiune al reclamanţilor, solicitând pe fondul acţiunii, respingerea acţiunii.

Prima instanta a respins ca inadmisibile acţiunile reunite ale reclamanţilor, considerând întemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al acestora.

Ce a motivat instanta de apel

Instanta de apel a anulat sentinţa atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de fond, în considerarea faptulu ică excepţia invocată nu se confirm, acţiunea nefiind prescrisă.

In rejudecare, instanta de fond a respins, ca nefondate, acţiunile reunite ale reclamanţilor.

Instanta de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate. Nu a primit susţinerea reclamanţilor potrivit cărora la încheierea contractelor de ipotecă consimţământul lor a fost viciat, fiind surprins prin dol, întrucât, reclamanţii nu au dovedit existenţa unor mijloace frauduloase exercitate de pârâta – intimată.

Mai mult decât atât, invocarea dolului prin reticenţă în sensul că banca le-a ascuns reclamanţilor situaţia financiară reală a firmei al cărei împrumut l-au garantat apare lipsită de relevanţă în condiţiile în care, pe de o parte, banca nu era obligată printr-o dispoziţie expresă să furnizeze garanţilor informaţii cu privire la starea financiară a clientului său, ci doar să-l informeze cu privire la creanţa garantată, perioada și condiţiile de derulare a creditului și respectiv modalitatea de rambursare a acestuia, iar, pe de altă parte, în momentul în care au consimţit la constituirea garanţiilor pentru debitoarea, reclamanţii ar fi trebuit să cunoască într-o anumită măsură, starea financiară și solvabilitatea firmei, în considerarea relaţiilor avute cu administratorul acesteia.

De altfel, sub acest aspect, curtea a constatat că niciunul dintre reclamanţi nu a depus diligenţe minime și nu și-a manifestat interesul de a afla datele necesare cu privire la situaţia financiară a firmei al cărei împrumut l-au garantat cu cele mai importante bunuri deţinute în proprietate, fapt relevat prin interogatoriile aflate la dosar fond.

De menţionat este faptul că, pe parcursul derulării procesului, reclamanţii au invocate cauze diferite de anulare a contractelor de ipotecă, încercând chiar să modifice acţiunea cu

Ce a hotarat instanta de recurs

In recurs, reclamantii au precizat faptul că au solicitat în cauză efectuarea unei expertize de specialitate bancară pentru a demonstra că pârâta nu le-a adus la cunoștinţă adevărata situaţie financiară a societăţii, respectiv a incapacităţii sale vădite de a plăti datorii deja existente și a imposibilităţii rambursării creditului astfel contractat, așa încât numai prin folosirea manoperelor frauduloase au consimţit la încheierea contractului, însă dacă ar fi cunoscut situaţia reală a beneficiarului creditului nu și-ar fi dat consimţământul.

Recurenţii-reclamanţi au mai susţinut că instanţa le-a respins probele solicitate în mod nejustificat și a făcut o apreciere subiectivă a situaţiei de fapt fără a se raporta la temeiurile de drept invocate și fără a cerceta dacă reclamanţii au înţeles să invoce eroarea obstacol, că decizia pronunţată în apel este nemotivată întrucât instanţa nu aarătat motivele pentru care acţiunea a fost respinsă, precum și că le-a fost încălcat atât dreptul la apărare și egalitate de șanse, dreptul constituţional, cât și de a beneficia de unproces echitabil conform art.6 din CEDO.

Au mai susţinut că le-a fost viciat consimţământul la încheierea contractului de ipotecă,fiind surprinși de dol prin reticenţă, în cauză fiind aplicabile prevederile referitoare la dol neavând posibilitatea să dovedească acest aspect în lipsa expertizei neefectuate în cauză.

Concluzionând pe acest aspect legal, din pluralitatea de legături în materie de garanţiid decurg următoarele consecinţe și efecte juridice în sensul că legătura principală a creditorului este cu debitorul său din raportul juridic prin care s-a născut obligaţia principală, iar legătura dintre creditor și garant născută din contractul de garanţie este o legătură accesorie.

În considerarea acestui cadru legal, recurenţii reclamanţi au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă susţinând că nu și-ar fi asumat obligaţia de garanţie a debitorului în absenţa unor împrejurări pe care le califică manopere dolosive exercitate de persoane din conducereas ocietăţii de natură să le afecteze consimţământul.
Examinând împrejurările de fapt pe care recurenţii le invocă în susţinerea dolului potrivitcărora, la încheierea contractelor de ipotecă consimţământul lor a fost viciat prin dol, constată că în cauză nu este îndeplinită ipotezatextului de lege, deoarece reclamanţii nu au dovedit existenţa unor mijloace frauduloase exercitate de pârâtă.

Invocarea dolului prin reticenţă, în sensul că banca le-a ascuns reclamanţilor situaţia financiară reală a firmei al cărei împrumut l-au garantat, apare lipsită de relevanţă în condiţiile în care banca nu este obligată printr-o dispoziţie expresă să furnizeze garanţilor informaţii cu privire la starea financiară a clientului său, ci doar să-i informeze cu privire la creanţa garantată, perioada și condiţiile de derulare a creditului și respectiv modalitatea de rambursare a acestuia, iar pe de altă parte, o astfel de obligaţie le revenea reclamanţilor dintr-un minim de diligenţă.

Pentru raţiunile mai sus înfăţișate, Înalta Curte, a respins recursul ca nefondat.