Un caz recent de contraventie privind taximetrie clandestina m-a determinat sa arat ce argumente se pot invoca in fata instantei pentru anularea procesului verbal de constatare si sanctionare.
De mentionat ca, Legea nr.38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 38/2003, modificata prin Legea nr. 265/2007 (M. Of.nr. 527 din 3 august 2007), art. 4 alin(1) prevede ca “Transportul in regim de taxi este serviciul de transport de persoane, bunuri sau marfuri asigurat contra cost, pe baza de bon client, si realizat in conditiile prezentei legi”.
In conformitate cu acest text de lege, pentru a fi acuzat de taximetrie clandestina, o condiţie esenţială care trebuie să fie îndeplinită este plata unei sume de bani de către pretinsul client transportatorului neautorizat.
In acelasi sens, in aceasta situatie, in care urmeaza sa se incheie un proces verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii la Legea nr.38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, rezulta obligativitatea agentului constatator de a consemna în procesul-verbal de contravenţie numele persoanelor pe care contravenientul le transportă în regim de taxi.
Cu aceste imprejurari se poate intalni orice conducator auto de taxi, sunt situatii care se regasesc si in procesele verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor la Legea nr.38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, astfel ca este bine sa fie cunoscute.
Prin invocarea si probarea acestora in instanta se poate obtine anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor.
Pentru exemplificarea celor de mai sus este relevanta urmatoarea speta din jurisprudenta instantelor care a condus la anularea procesului verbal de contraventie.
Prin plângerea înregistrată pe rolul instantei petentul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ceva pronunţa în contradictoriu cu intimata, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a şi exonerarea sa de plata amenzii de 5000 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancţionat contravenţional pe motiv că ar fi făcut taximetrie clandestină, în realitate el fiind în maşină cu două persoane pe care le cunoştea şi cărora nu le-a cerut bani.
Agentul constatator nu a consemnat numele persoanelor pe care petentul le transporta. Acestea au fost propuse de petent drept martori şi au declarat că acesta nu le-a pretins vreo sumă de bani şi nici ei nu i -au oferit. Cu toate acestea, agentul constatator l-a sancţionat pe petent cu 5000 lei amendă contravenţională. În urma modificării Legii nl’. 38/2003 prin Legea nr. 265/2007 (M. Of.nr. 527 din 3 august 2007), dispoziţiile avute în vedere de instanţă se regăsesc înart. 4 alin. (l), astfel: „Transportul în regim de taxi este serviciul de transport public de persoane, bunuri sau mărfuri asigurat contra cost, pe bază de bon client,şi realizat în condiţiile prezentei legi”.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că, pentru a putea vorbi despre taximetrie, o condiţie esenţială care trebuie să fie îndeplinită este plata unei sume de bani de către pretinsul client transportatorului neautorizat. Cum în cauză nu există vreo dovadă că s-a plătit vreo sumă de bani pentru transport, este evident că nici taximetrie nu a existat.
În raport de aceste considerente, instanţa a constatat că procesul-verbal de contravenţie nu reflectă realitatea, fiind netemeinic şi nelegal, plângerea formulată de petent fiind admisă. A ajunge la altă soluţie ar fi echivalentul încălcării dreptului la un proces echitabil garantat deart. 6 parag. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, conformcăruia orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
Aceasta, pentru că în jurisprudenţa C.E.D.O., dacă o anumita faptă este considerată în dreptul intern contravenţie, nu duce în mod automat la neaplicarea art. 6 din Convenţie. Dimpotrivă, se verifică natura faptei incriminate şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii, fără a conta dacă pedeapsa aplicată este o simplă amendă sau chiar pedeapsa cu închisoarea. Rezultă, aşadar, că distincţia infracţiune-contravenţie, existentă în dreptul intern, este irelevantă din punctul de vedere al art. 6 din Convenţie, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziţiei sancţionatorii o cere.
În raport de aceste considerente,instanţa a constatat că amenda de 5000 lei aplicată petentulu ieste o „acuzaţie penală” în sensul art. 6 din Convenţie şi, atâta timp cât petentul a adus probe care combat procesul-verbal, probe la care intimata nu a răspuns, prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petentul conform art. 6 din Convenţie nu a fost răsturnată.
Instanţa aanulat procesul-verbal de ,întocmit de intimată, şi a exonerat petentul de plata amenzii de 5000 lei.
- Alte articole de acelasi autor:
-Ce infractiuni contra securitatii nationale prevede Codul penal;
– In ce situatii se aplica răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri;
– – Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate
0724260393