Obiectul asigurarii in cadrul acestui tip de asigurare il reprezinta bunurile la care se face referire in contractul de asigurare. Bunurile respective vor fi asigurate prin determinarea lor individuala sau prin specificarea unui grup de bunuri.

In principiu se pot asigura si bunuri viitoare.

Asiguratul are obligatia sa intretina bunurile care fac obiectul contractului de asigurare in conditii bune, in caz de nerespectare asiguratorul avand posibilitatea sa denunte contractul.

Desigur ca daca sunt inlaturate inconvenientele care au intervenit asigurarea va putea functiona in continuare.

Daca se produce insa evenimentul asigurat , asiguratorul este obligat sa intreprinda masuri pentru limitarea pagubelor.

Asigurarea de bunuri se numara printre cele mai des intalnite contracte
de asigurare. Noul Cod civil prevede in art. 2214 ca in cazul asigurarii
de bunuri, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat,
sa plateasca o despagubire asiguratului, beneficiarului asigurarii sau
altor persoane indreptatite. Orice bun poate fi asigurat , cu conditia ca acesta sa existe la momentul contractului, sa fie determinat sau cel putin determinabil. De
mentionat ca poate fi asigurat si un bun viitor.

Printre cele mai des intalnite asigurari de bunuri intalnite se numara
asigurarile imobilelor, asigurarile autoturismelor RCA si CASCO,
asigurarile de marfuri pe timpul transportului.

 Asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat, conform dispozitiilor art. 2215 din Noul Cod civil. De exemplu, are
interes in asigurarea bunului sau imobil in special proprietarul
acestuia, dar in anumite conditii si posesorul, locatarul sau chiar
antreprenorul.

Riscurile asigurate trebuiesc specificate pentru fiecare din categoriile de bunuri ce pot fi asigurate prin contractul de asigurare.

Riscul asigurat poate consta , dupa caz, in pieirea bunului sau deteriorarea acestuia.
Art.2216 din noul Cod civil se refera la masuri de prevenire a riscului asigurat. In acest sens, asiguratul are obligatia sa intretina bunul asigurat in conditii corespunzatoare, in scopul prevenirii producerii riscului asigurat ,iar asiguratorul are dreptul sa verifice modul in care bunul asigurat este intretinut , in conditiile stabilite prin contract. In acelasi scop, in cazurile prevazute in contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat sa ia pe seama asiguratorului si in cadrul sumei asigurate, potrivit cu imprejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor.

In conformitate cu art. 2217 din noul Cod civil , despagubirea se stabileste in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate insa depasi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei si nici suma asigurata. Partile pot stipula insa o clauza conform careia asiguratul ramane propriul sau asigurator pentru o fransiza, in privinta careia asiguratorul nu este obligat sa plateasca despagubire. Asigurarea poate fi partiala in cazul cand contractul de asigurare s-a incheiat pentru o suma asigurata care este inferioara valorii bunului si daca partile nu au stipulat altfel, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului.

Asiguratul poate incheia cu mai multe societati de asigurare contracte privind riscul aceluiasi bun. Conform art. 2219 din noul Cod civil, in cazul asigurarii multiple, asiguratul trebuie sa declare existenta tuturor asigurarilor referitoare la acelasi bun, aceasta obligatie revenindu-i atat la data incheierii contractelor de asigurare , cat si pe parcursul executarii acestora. Atunci cand exista mai multe asigurari incheiate pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata proportional cu suma asigurata si pana la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o suma mai mare decat prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului.