Vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie, in ce conditii nu esti sanctionat in cazul comiterii unei fapte ilicite
Vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie a unei persoane trebuie stabilita de in mod echitabil cu privire la temeinicia acuzatiei. Poate privi incalcarea drepturilor si obligatiilor de natura penala sau civila, ori obtinerii de despagubiri.
Vinovatia a fost definita ca fiind pozitia subiectiva a celui care savarseste o fapta ilicita. De aceea, raspunderea juridica a unei persoane se stabileste in functie de gradul de vinovatie al acesteia.
In mod corespunzator, o persoana care savarseste o fapta ilicita prin constrangere fizica sau morala ori in stare de inconstienta nu este vinovata si nu raspunde pentru fapta proprie.
Reglementarea raspunderii si formelor de vinovatie pentru fapta proprie in Codul civil
Art. 16 din Codul civil se refera la vinovatie si formele acesteia. Dispune ca, dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârşite cu intenţie sau din culpă.
Fapta este săvârşită cu intenţie când autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin intermediul faptei. Ori, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat.
Fapta este săvârşită din culpă când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce. Sau, nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă.
Culpa este gravă atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese.
Atunci când legea condiţionează efectele juridice ale unei fapte de săvârşirea sa din culpă, condiţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvârşită cu intenţie.
Reglementarea vinovatiei si raspunderii pentru fapta proprie
Art.1349 alin.(1) Cod civil dispune ca orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune. De asemenea, sa nu aduca atingere, prin actiunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Totodata, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa-l repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, conform art.1347 Cod civil.
Atragerea raspunderii persoanei pentru fapta proprie nu intervine in mod automat, ci, se au in vedere anumite criterii.
Conform Codului civil, pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei. Precum si de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.
Criteriile pentru angajarea vinovatiei si raspunderii pentru fapta proprie
Raspunderea pentru fapta proprie presupune angajarea raspunderii autorului faptei ilicite si prejudiciabile. Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se impune a fi intrunite cumulativ mai multe conditii.
Existenta unui prejudiciu, savarsirea unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate inre fapta ilicita si prejudiciu, savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite prin care s-a cauzat prejudiciul.
Fapta ilicita poate fi considerata ca fiind un act de conduita prin savarsirea caruia se incalca regulile generale de comportament in cadrul societatii stabilite prin lege.
Fapta ilicita se releva prin aceea ca este potrivnica prevederilor legii si prin savarsirea ei se incalca un drept subiectiv. Ori, se aduce atingere unui interes al unei persoane.
Ce este prejudiciul
Prejudiciul consta in rezultatul, efectul negativ, material sau moral suferit de o anumita persoana, ca urmare a unei fapte ilicite savarsite de alta persoana.
Prejudiciul, care face obiectul reparatiei de catre autorul unei fapte ilicite, poate sa fie rezultatul incalcarii unor drepturi civile subiective, dar poate a decurga si din incalcarea unor simple interese ale persoanei vatamate.
Cu alte cuvinte, prejudiciul reprezinta consecinta negativa suferita de o persoana ca urmare a conduitei ilicite a altei persoane.
In ce conditii nu exista vinovatia si raspundere pentru fapta proprie
Vinovatia presupune atitudinea subiectiva a autorului fata de fapta si de urmarile acesteia.
Codul penal si codul civil reglementeaza mai multe forme de vinovatie:intentia, culpa si intentia depasita.
O cerinta importanta pentru existenta vinovatiei priveste discernamantul persoanei. Lipsa discernamantului, adica lipsa aptitudinii de reprezentare de catre autor a faptei si a urmarilor sale, este sinonima cu absenta factorului intelectiv, cu lipsa vinovatiei.
De asemenea, minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoresca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamantul sau.
Persoana care, atunci cand a savarsit fapta pagubitoare, era intr-o stare, chiar vremelnica de tulburare a mintii, care l-a pus in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale, nu va fi tinuta sa raspunda.
Studiu de caz privind vinovatia si raspunderea pentru fapta proprie
Reclamanta a chemat în judecata pe pârâta societate comerciala solicitând să dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri.
Arata că pârâta, conducând autoturismul a pierdut controlul autovehiculului și părăsind partea carosabilă a drumului, a distrus total un stâlp de susținere a rețelei de distribuție din localitate.
În urma accidentului, a fost necesar efectuarea de lucrări în vederea înlocuirii stâlpului de către societatea reclamantă. Pentru a asigura funcționarea la parametri normali a instalațiilor de distribuție in scopul alimentării consumatorilor din localitate.
S-a executat lucrarea de înlocuire a stâlpului rupt. A necesitat fizic: stâlpul de susținere a rețelei de distribuție tip SE4, utilajele și materialele necesare precum și forța de muncă (manoperă). La data producerii evenimentului, la fața locului, au fost întocmite procesele verbale de către personalul Poliției, în care sunt consemnate evenimentele descrise.
La fața locului au fost efectuate fotografii extrajudiciare, care relevă urmările evenimentului și prejudiciul produs.
Ce atitudine procesuala a avut parata
Pârâta a depus la societatea reclamantă o adresa înregistrată prin care recunoaște crearea prejudiciului. A recunoscut si valoarea acestuia și solicită aprobarea pentru achitarea acestuia în mai multe rate.
Având în vedere situația creată conducerea societății reclamante, a aprobat achitarea prejudiciului în 6 rate lunare, drept urmare, au fost emise 6 facturi.Reclamanta arată că, a încercat în nenumărate rânduri să rezolve diferendul pe cale amiabilă.