Pentru ce motive Curtea Constitutionala a respins exceptia ca in mod automat si cu restrangerea dreptului la libertate instanta este obligata sa aplice pedeapsa inchisorii in cazul savarsirii de catre un recidivist a infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere,
In opinia subsemnatului, in cazul unor infractiuni de mica insemnatate si cu o condamnare putin peste cuantumul de un an, inculpatul recidivist care savarseste infracțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, ar putea beneficia de o pedeapsa cu amenda si suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, mai ales daca are anumite circumstante favorabile.
Acest aspect a fostinvocat de autoarea exceptiei, insa actualul cadru legislativ nu permite aceasta, asa cum rezultta si din Decizia Curtii Constitutionale mai jos expusa.
Astfel, Curtea Constituțională a fost sesizata cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilorart.91 alin.(1) lit.b) și art.335 alin.(1) din Codul penal, într-o cauză penală în care inculpatul, recidivist, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin. (1) din Codul penal.
Art.91alin.(1)lit.b se refera la „Condițiile suspendării executării pedepsei subsupraveghere”:„(1) Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții: […] b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art.42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare.”;
Art.335 alin.(1):„Conducerea unui vehicul fără permis de conducere”:„(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană carenu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
- Ce a invocat autoarea exceptiei
-normele procesual penale criticate determină imposibilitatea instanței de judecată de a aprecia cu privire la lipsa pericolului social al unei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul are antecedente penale, așa încât se limitează puterea instanței judecătorești de apreciere și de judecare a gravității perseverenței infracționale a inculpatului, iar pedeapsa urmează a fi pronunțată în absența unui veritabil control exercitat de către instanța de judecată și fără a lua în considerare diferitele particularități ale infracțiunilor deduse judecății.
-legiuitorul ignoră situațiile intermediare în care, de pildă, inculpatul a absolvit cursurile unei școli de șoferi, fără a mai susține examenul, situație care nu poate fi identică cu ipoteza lipsei totale de experiență. Apreciază că omisiunea legiuitorului de a prevedea pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii conduce la efecte disproporționate, în special asupra libertății fizice a persoanei, prin aplicarea automată a pedepsei închisorii în anumite condiții.
-principiul proporționalității impune ca măsurile dispuse să fie adecvate situațiilor juridice cărora li se adresează, însă, în anumite cazuri, poate fi îngăduită o diminuare rezonabilă a gradului de protecție oferită unor drepturi și libertăți, fără ca prin aceasta să fie atinsă însăși substanța acestor drepturi;
-din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta a mai primit o condamnare în trecut, așa încât, în măsura în care probele administrate în cauză conduc la concluzia că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată onstituie infracțiune, instanța, în mod automat, va da eficiență stării de recidivă și, în urma operațiunilor tehnico-juridice incidente, va aplica inculpatului o pedeapsă cu executare în regim dedetenție;
Astfel, tehnica de reglementare a legiuitorului determină ca o faptă de mică însemnătate, care a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, să fie sancționată cu asprime.
-in aceste condiții, rezulta imposibilitatea legală a instanței de judecată de a aprecia cu privire la lipsa pericolului social al unei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul are antecedente penale;
-nu există niciun mijloc juridic prin care o instanță judecătorească ar putea valorifica lipsa pericolului social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel încât această valorificare să producă efecte vizibile asupra situației inculpatului. Singura manieră de valorificare a pericolului social redus este aplicarea pedepsei închisorii orientate spre minim, însă aceasta echivalează cu o aplicare de drept a pedepsei închisorii
- Motivarea Curtea Constitutionale
-susținerile autoarei excepției din prezenta speță sunt identice cu cele examinate de Curte prin Decizia nr.407 din 16 iunie 2016, considerentele reținute în decizia precitată,enumerate în precedent, fiind aplicabile mutatis mutandis în cauza de față.
-împrejurarea că, în speță, este îndeplinită condiția existenței unei conduite negative a infractorului — a unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de un an, anterior săvârșirii faptei supuse judecății — reglementată în art.91 alin.(1) lit.b) din Codul penal, astfel încât nstanța nu poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu echivalează cu„imposibilitatea legală a instanței de judecat ă de a aprecia cu privire la lipsa pericolului social al uneiinfracțiuni”, astfel cum susține autoarea.
-suspendarea executării sub supraveghere constituie o măsură de individualizare judiciară a pedepsei închisorii — din punctul de vedere al executării acesteia — care permite instanței de judecată ca, prin hotărârea de condamnare, săsuspende executarea efectivă, prin privare de libertate, a pedepsei închisorii aplicate condamnatului,pe durata unui termen de supraveghere, pe parcursul căruia persoana condamnată să fie supusă unui ansamblu de măsuri de supraveghere și obligații.
-legiuitorul a urmărit ca noul Cod penal să ofere instrumente mult mai eficiente pentru individualizareași sancționarea pluralității de infracțiuni, așa încât norma penală în vigoare răspunde unei puternice exigențe sociale, de a reglementa mai sever tratamentul sancționator al celui care repetă comportamentul infracțional, stabilirea condițiilor în care instanța de judecată poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere intrând în atribuțiile Parlamentului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării;
-reglementarea de către legiuitor a unor condiții negative, în prezența cărora instanța dejudecată nu poate dispune cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu echivalează cu aplicarea de drept a pedepsei închisorii, instanța de judecată având libertatea de a aprecia cu privire la gravitatea infracțiunii în alegerea și determinarea unei sancțiuni concrete, în raport cu particularitățile faptei și cu persoana infractorului, urmând ca pentru a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere să fie îndeplinite condițiile reglementate în art.91 din Codul penal.
-excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.335 alin.(1) din Codul penal,Curtea reține că infracțiunea de conducere a unui autovehicul ori a unui tramvai fără permis de conducere face parte din grupa infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice, obiectul juridic special al acesteia fiind reprezentat de relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, a căror normală existență și desfășurare sunt condiționate de interzicerea faptelor de conducere a unui autovehicul ori a unui tramvai de către persoane care nu au acest drept certificate prin deținerea unui permis de conducere. Situația premisă a infracțiunii prevăzute de art.335 alin.(1) din Codul penal constă în preexistența unei anumite stări, situații, respectiv existența unor dispoziții legale care să reglementeze regimul juridic privind pregătirea persoanelor care conduc autovehiculepe drumurile publice.
-potrivit art.20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, „pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule,tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis deconducere corespunzător.”, art.23 alin.(1) din același act normativ prevăzând că „Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permisde conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehicululrespectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.” De altfel, în ceea ce privește persoanele care efectuează activitatea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru carelegea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere;
-libertatea individuală a persoanei, invocată de autoarea excepției, nu este un drept absolut, astfel cum s-a arătat în jurisprudența Curții Constituționale, ci unul relativ. Limitele libertății individuale sunt menționate expres chiar prin textul Constituției, respectiv dispozițiile art.23 alin.(2)—(12) din Constituție, rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare, prin aplicarea unei sancțiuni privative de libertate de natură penală, în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni constituind, potrivit normei fundamentale, un caz de limitare a libertății individuale.34. Pentru considerentele expuse mai sus,respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
- Alte articole de acelasi autor:
–INFRACTIUNILE CONTRA SIGURANTEI SI INTEGRITATII SISTEMELOR SI DATELOR INFORMATICE
–Care sunt conditiile atragerii raspunderii persoanelor juridice care au savarsit infractiuni;
-Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
–Care sunt criteriile de stabilire a daunelor morale in cazul unui accident cu mai multe victime;
0724260393