In caz de refuz nejustificat autoritatea publica poate fi obligata sa elibereze certificatul de urbanism

Certificatul de urbanism este un act de informare in conformitate cu care,autorităţile prevăzute la art. 4 din Legea 50/1991,republicată,cu completările şi modificările ulterioare(preşedinţii consiliilor judeţene, primarii municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti,primarii sectoarelor municipiului Bucureşti):

–fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

–stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;

–stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;

–încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării .

Este de mentionat ca nu ţine loc de autorizaţie de construire sau desfiinţare,

certificatul de urbanism nu da dreptul de a executa lucrări de construcţii .

In situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru emiterea certificatului de urbanism iar autoritatea emitenta refuza in mod nejustificat,aceasta poate fi obligata prin hotararea instantei,precum in speta de mai jos.

Tribunalul Bucureşti,Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, Primăria,dispunând obligarea pârâtei la eliberarea către reclamant a certificatului de urbanism solicitat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul are calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului si în această calitate solicitând autorităţii publice pârâte, eliberarea unui certificat de urbanism pentru imobilul sus-menţionat, în scopul executării unor lucrări de construire, iar pârâta nu a făcut dovada comunicării unui răspuns acestei cereri în termenul legal de 30 de zile de la data înregistrării.

Instanta a retinut ca un refuz nejustificat al autorităţii publice de a emite certificatul de urbanismn atâta timp cât poziţia acesteia este,pe de o parte, în contradicţie cu dispoziţiile care reglementeaza obtinerea certificatului de urbanism şi, pe de altă parte, nici după modificarea de către solicitant a cererii sub aspectul elementelor care defineau scopul solicitării certificatului de urbanism, autoritatea publică nu a soluţionat cererea în termenul prevăzut de lege,calculat de la data modificării acesteia. În plus, autoritatea public nu a invocat nicio altă deficienţă a documentaţiei,

S-a mai reţinut ca,funcţionarul căruia i-a fost repartizată spre soluţionare cererea i-a comunicat reclamantului că pe terenul în cauză se pot autoriza construcţii noi numai după întocmirea şi aprobarea unui PUZ în zonă,iar reclamantul s-a prezentat la sediul pârâtei şi a modificat cererea iniţială, menţionând în cuprinsul acesteia că scopul solicitării certificatului de urbanism este acela de informare,or, până la data introducerii certificatul de urbanism solicitat nu a fost emis.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs autoritatea publică pârâtă,solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, criticându-se hotărârea ca nelegalăşi netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că documentaţia depusă de reclamant în vederea eliberării certificatului de urbanism îndeplineşte cerinţele legale, iar neeliberarea acestuia este nejustificată şi vătămătoare pentru dreptul reclamantului de a cunoaşte datele şi reglementările cărora îi este supus imobilul proprietatea sa.

Recursul a fost respins,prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica si legala.