Aprobarea, consimtamantul asociatilor pentru actele administratorului : Sancțiuni aplicabile in lipsa acestora

Aprobarea, respectiv, consimtamantul asociatilor pentru actele administratorului in cazul in care acesta depaseste limitele acordate reprezinta un aspect important al legislatiei privind functionarea societatii comerciale.

Aceste masuri punitive sunt concepute pentru a proteja drepturile asociatilor si a asigura ca administratorii actioneaza in limitele impuse de autoritatea conferita de acestia.

Incalcarea acestor limite poate conduce la consecinte juridice serioase pentru administratori si poate afecta reputatia si stabilitatea companiei.

In majoritatea tarilor, dreptul societar stabileste obligatiile si responsabilitatile administratorilor, precum si modul in care acestia pot lua decizii in numele companiei.

De obicei, administratorii au puteri limitate sau delegate de catre asociati prin actul constitutiv al societatii sau prin hotararile adoptate in adunarile generale ale asociatilor.

Daca un administrator depaseste aceste limite sau actioneaza fara a obtine consimtamantul asociatilor pentru anumite decizii, acesta poate fi supus unor sanctiuni legale.

Sanctiuni pentru lipsa consimtamantului asociatilor

Unul dintre cele mai frecvente mecanisme prin care se aplica sanctiunile este revocarea din functie a administratorului.

Adunarea generala a asociatilor poate lua o decizie in acest sens cu o majoritate de voturi, in functie de prevederile legislative sau ale actului constitutiv.

Revocarea poate fi temporara sau permanenta, in functie de gravitatea incalcarilor savarsite de administrator.

Pe langa revocare, administratorul poate fi obligat sa plateasca despagubiri pentru prejudiciile cauzate societatii prin actiunile sale neautorizate.

Aceste despagubiri pot acoperi pierderile financiare sau daunele reputationale suferite de companie ca urmare a actiunilor administratorului.

Adunarea generala adopta sanctiuni in cazul lipsei consimtamantului

De asemenea, organul de conducere al societatii sau chiar asociatii individuali pot depune plangeri sau sesiza instantele de judecata in cazul in care administratorul a incalcat grav regulile si a actionat in detrimentul intereselor societatii sau ale asociatilor.

Daca instanta constata ca administratorul a actionat in mod ilegal sau abuziv, acesta poate fi pasibil de amenzi, pedepse penale sau alte sanctiuni specifice.

Pentru a preveni potentialele abuzuri ale administratorilor, este esential ca asociatii sa fie bine informati si sa participe activ la adunarile generale in care se iau decizii importante pentru companie.

O comunicare deschisa intre asociati si administratori, precum si o supraveghere eficienta a activitatilor administratorilor pot contribui la evitarea situatiilor in care limitele acordate de asociati sunt depasite.

In concluzie, sanctiunile pentru lipsa consimtamantului asociatilor in cazul in care administratorul unei societati depaseste limitele acordate reprezinta o masura cruciala pentru protejarea drepturilor asociatilor

Prin aplicarea consecventa a acestor sanctiuni, se poate contribui la promovarea unui mediu de afaceri etic si transparent, in care interesele tuturor partilor implicate sunt respectate si protejate.

Aprobarea pentru actele administratorului, consimtamantul societatii comerciale

In unele cazuri, in exercitarea functiei administratorul poate comite anumite abateri de la lege sau actul constitutiv.

Din acest motiv, legea si actul constitutiv al societatii comerciale impun anumite limitari in exercitarea functiei de administrator al societatii.

Se urmareste astfel, prevenirea situatiilor in care administratorul societatii pune interesul sau inaintea interesului societatii pe care o administreaza si astfel prejudiciaza societatea.

In functionarea societatilor comerciale se cunosc  situatii cand administratorii au depasit limitele mandatului general si fara consimtamantul decidentilor din societate au incheiat acte juridice in numele societatii comerciale.

Desi, era necesara aprobarea hotararii adunarii generale a asociatilor si un mandat special pentru efectuarea anumitor operatiuni au ignorat astfel de dispozitii.

Atributiile administratorului societatii,  aprobarea pentru actele in exercitarea functiei

Este cunoscut ca asociatii societatii sunt cei care decid cu privire la activitatea firmei.

Administratorul firmei le aduce insa la indeplinire, deci are un rol de executie.

In acest scop, societatea comerciala are unul sau mai multi administratori ale caror atributii sunt precizate in lege si actul constitutiv.

In principiu, administratorul pune in aplicare hotararile Adunarii Generale a Asociatilor(AGA) societatii si prevederile actului constitutiv.

Ce atributii nu trebuie sa  depaseasca administratorul unei societati comerciale?

In ce priveste atributiile administratorului unei firme aceasta exercita toate operatiunile necesare aducerii la indeplinire a obiectului societatii:

• reprezinta societatea in relatiile cu tertele persoane;
• atributii privind registrele societatii comerciale, intre care al asociatilor;
• atributii privind verificarea actelor contabile ale firmei;
• atributii privind exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale
• obligația de a urmări efectuarea de către societate a vărsămintelor datorate (art.70);
• obligația de a ține registrele cerute de lege și corecta lor ținere (art.73);
• obligația de a întocmi situația financiară anuală, precum și de a asigura respectarea legii la repartizarea profitului și plata dividendelor (art.73);
• obligația de a lua parte la toate adunările societății [art. 70 alin. (2);
• obligația de a îndeplini îndatoririle prevăzute de actul constitutiv, precum și îndatoririle stabilite de lege (art. 73).

Cand lipseste aprobarea societatii pentru actele administratorului?

Administratorul unei firme pote fi o persoana fizica sau persoana juridica si efectuează toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, cu restricţiile arătate în actul constitutiv.

Administratorul este ales prin hotărârea Adunarii generale a Asociatilor sau decizia asociatului unic si in baza mandatului sau isi asuma anumite obligatii.

In acest sens, in art. 148 din Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990 se arata ca, administratorii raspund pentru toate obligatiile prevazute in dispozitiile legale sau in actul constitutiv.

Pentru ca au calitatea de mandatari, administratorii nu pot sa exercite singuri orice fel de acte de comert din obiectul de activitate al firmei.

Este necesar ca in exercitarea functiei de administrator al firmei, sa se conformeze si sa aiba aprobarea, consimtamantul  decidentilor societatii, respectiv, Adunarea Generala a Asociatilor.

Ca urmare, daca nu au consimtamantul, nu se conformeaza, incalca dispozitiile legale,  prevederile actului constitutiv sau ale adunarii generale depasesc limitele puterilor acordate.

De exemplu, in cazul cand cand incheie astfel de acte juridice in dauna societatii actul poate fi anulat

Aprobarea – consimtamantul societatii pentru actele administratorului, ce limite rezulta din legislatie

• din Legea 31/ 1990 a societăţilor comerciale 

Art. 153 ind.22 referitor  la Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, dispune ca va putea să încheie acte juridice în numele şi în contul societăţii.

Prin acestea să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic.

Insa, numai cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, dată în condiţiile art. 115.

 Art.197, prevede ca, Societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate.

Nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

• din Codul civil

Art. 1309, Lipsa sau depăşirea puterii de reprezentare

Contractul încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat şi terţ.

Dacă însă, prin comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terţul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala faţă de terţul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.

Art. 2017, Executarea mandatului

Mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat.

Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică.

În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului.

Ce a hotarat instanta suprema despre aprobarea pentru actele administratorului societatii

Fiind sesizata cu o speta privind depasirea limitelor mandatului administratorului societatii comerciale,  instanta suprema a facut referire la dispozitia ca, organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși.

Aceste dispoziții generale sunt completate cu cele cuprinse în Legea nr. 31/1990.

In sensul că, administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății.

Exceptie fac restricțiile arătate în actul constitutiv.

Aceste dispoziții creionează care este întinderea legală a puterilor organului de administrare al companiei în cadrul activității de angajare a persoanei juridice în relațiile cu terții.

Încheierea unui act juridic cu depășirea limitelor legale de competență a organului de administrare este sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic.

Respectiv, pentru lipsa consimțământului și cauză ilicită.

Ce a retinut instanta de fond despre consimtamant pentru actele administratorului?

La instanta de fond, societatea reclamanta a chemat în judecată pe  parata solicitând să se constate nulitatea convențiilor pentru lipsa consimțământului valabil  și pentru cauză ilicită.

A cerut si ca părțile să fie repuse în situația anterioară și pârâtele să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâte.

A stabilit un nou termen pentru continuarea judecății.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a reținut că reclamanta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

In sensul lipsei aprobării prealabile a adunării generale extraordinare a acționarilor.

Precum și încălcarea art. 136¹ din Legea nr. 31/1990, care consacră principiul priorității interesului societar.

Nulitatea invocată este insa una relativă, deoarece prin încheierea convențiilor atacate nu s-a adus atingere niciunui interes general care ar prejudicia ordinea publică.

In condițiile în care reclamanta ar invoca faptul că este terț față de acestea.

Lipsa consimtamantului pentru actele administratorilor in raport de intervenirea prescriptiei

Instanta a considerat că termenul de prescriptie începe să curgă de la momentul în care autoarea cererii a făcut demersuri cu privire la existența convențiilor.

Respectiv, de când a solicitat, în cadrul judecării dosarului expertizarea unor operațiuni economice fundamentate pe cele trei acte a căror anulare se solicită.

Sau, de la data când a avut loc adunarea generală ordinară a acționarilor societății, la care a participat și reclamanta si urma să se discute ratificarea celor trei convenții.

Fie, de la data când reclamanta a înregistrat acțiunea în răspundere patrimonială a administratorilor societății , care a făcut obiect al dosarului.

În raport de oricare dintre aceste date, prima instanță a apreciat că excepția prescripției este întemeiată.

Motiv pentru care a admis-o și a stabilit un nou termen, pentru soluționarea capetelor de cerere privind repunerea părților în situația anterioară.

Totodata, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, s-a respins ca prescris capătul de cerere privind constatarea nulității celor trei convenții-protocol.

A respins si capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța a respins capătul de cerere cu privire la constatarea nulității celor trei convenții-protocol, ca prescris.

Situație în care, în considerarea caracterului accesoriu al celui de-al doilea capăt de cerere, l-a respins și pe acesta.

 Instanta de apel despre aprobarea actelor administratorului si limitele mandatului

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Sentința atacată a fost anulată și cauza a fost trimisă spre rejudecare, primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că prima critică vizează greșita soluționare de către judecătorul fondului a cererii principale.

A fost gresit apreciata ca fiind prescrisă.

In ce priveste actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății.

De asemenei, situatia cand valoarea depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele.

Acestea vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.

In cazul nerespectării oricare dintre acționari poate solicita instanței judecătorești anularea actului juridic încheiat și urmărirea administratorilor pentru repararea prejudiciului cauzat societății.

Subliniind că rolul instanțelor judecătorești este acela de a efectua un control de legalitate a eventualelor decizii de înstrăinare a unui activ al unei societăți.

Curtea de apel a apreciat că soluția legislativă reprezintă opțiunea legiuitorului de a proteja și de a încunoștința acționarii unei societăți.

Respectiv, despre măsurile cu un anumit grad de importanță pe care administratorii sau directorii acesteia urmează să le ia.

A mai reținut că normele juridice se clasifică în norme de ordine publică și de ordine privată, în funcție de natura interesului ocrotit.

Astfel, norma de drept civil este de ordine privată dacă urmărește ocrotirea unui interes individual.

Considerentele instantei depre consimtamant pentru actele  administratorului si daca  depaseste limitele mandatului

In schimb, este de ordine publică dacă depășește cadrul interesului individual al subiectelor de drept civil, protejând un interes general, public.

De aceea, a considerat că aprobarea prealabilă cerută din partea adunării generale extraordinare a acționarilor pentru tranzacții se constituie într-o cerință imperativă și de ordine publică.

Finalitatea textului fiind clară, respectiv aceea de a exista o cenzură a adunării extraordinare asupra actelor care, datorită importanței lor valorice, ar fi de natură să prejudicieze societatea.

Instanța de apel a apreciat că este greșită susținerea intimatelor-pârâte, în sensul că regimul juridic aplicabil nulității celor trei convenții-protocol ar fi unul specific nulității relative, nu celei absolute.

Există un interes public ca aceste convenții să nu-și producă efectele.

A considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile nulitatea absolută putând fi invocată oricând.

Ca atare a apreciat că dreptul la acțiune al reclamantei nu este prescris.

Cum judecătorul fondului s-a pronunțat pe excepție, instanța de apel a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

 Instanta de recurs despre lipsa aprobarii pentru actele administratorului

 Împotriva acestei decizii, paratele au declarat recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul respingerii apelului.

În motivare, recurentele au arătat că motivul de nulitate invocat de autoarea cererii de chemare în judecată este unul de nulitate relativă.

Deoarece prin încheierea celor trei convenții-protocol nu se aduce atingere niciunui interes general care ar prejudicia ordinea publică.

Au apreciat astfel că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 241 alin. (3) din Legea nr. 297/2004.

Potrivit acestuia orice acționar poate solicita anularea actului juridic încheiat și urmărirea administratorilor pentru repararea prejudiciului cauzat societății.

Recurentele au considerat că remediul judiciar este pus de legiuitor la dispoziția doar a acționarilor, nu și oricărei persoane interesate, așa încât nulitatea este una relativă.

Recurentele au precizat distincția care se face între nulitatea relativă și cea absolută, precum și regimul juridic al fiecăreia.

A considerat că dreptul la acțiune este prescris, deoarece termenul de prescripțiea început să curgă fie de la data încheierii fiecărei convenții.

Fie, de la momentul în care autoarea cererii a făcut demersuri cu privire la existența

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Ce a retinut instanta suprema despre consimtamant pentru actele administratorului societatii comerciale 

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte reține următoarele.

Instanțele judecătorești au fost învestite cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta a solicitat să se constate nulitatea convențiilor-protocol   pentru lipsa consimțământului valabil al Societății.

Pentru cauză ilicită, precum și repunerea părților în situația anterioară.

Independent de motivele invocate în susținerea fiecărei cauze de nulitate, instanța supremă subliniază că lipsa consimțământului și cauza ilicită constituie cauze de nulitate absolută a actului juridic civil.

Sub aspectul prescripției, regula care diferențiază regimul juridic al nulității absolute de cel al nulității relative este expres prevăzută de art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Conform căruia „Nulitatea unui act poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție”.

Acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, putând fi intentată oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de apel că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1857.

Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, iar cum judecătorul fondului s-a pronunțat pe excepție, justificat a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Alte articole de acelasi autor:

–Ce se poate invoca pentru anularea deciziei de sanctionare disciplinara cu referire la procedura cercetării disciplinare;

-CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL;

-Vanzarea imobilelor. Reguli speciale de vanzare a imobilelor;

–Infractiunile contra persoanei;

In ce limite prin asigurarea RCA va puteti recupera prejudiciul

https://avocat-tudor.ro

0724260393

Cabinetul de avocat Tudor Ion va ajuta in litigii privind societatile comerciale.

Suntem pregatiti sa va oferim serviciile noastre si sa va aducem plus-valoare afacerii dumneavoastra. Contactati-ne pentru a discuta despre nevoile și cerintele dumneavoastră ajuridice.

Echipa noastra va ofera asistenta de inalta calitate sa demonstram de ce suntem alegerea potrivita pentru servicii în drept comercial.

Adresati-va cu incredere cabinetului nostru, click aici sau e mail office@avocat-tudor.ro