Este asimilata infractiunilor de coruptie, s-a dispus achitarea inculpatului pentru neîntrunirea elementelor constitutive.
In speta ce va fi analizata in articol, inculpatul a fost condamnat de instanta de fond si de apel, iar solutia de achitare pentru infractiunea de spalare a banilor a fost dispusa doar la instanta de recurs.
Instanta suprema a dat o alta interpretare probelor dosarului si textelor de lege aferente spetei decat celelalte doua instante.
A decis ca existenţa infracţiunii de spălare a banilor, trebuie să se stabilească, pe baza probelor certe.
Că bunurile dobândite, deţinute sau folosite provin din săvârşirea de infracţiuni şi că autorul cunoştea această împrejurare.
Nefiind suficientă simpla constatare că cel de la care bunurile au fost dobândite este cercetat pentru săvârşirea de infracţiuni, iar autorul cunoştea această din urmă împrejurare.
Conform prevederilor art. 23 alin. (1) lit. c) din Legeanr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Conform art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie.
Sau cu infracţiunile asimilate acestora infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002.
Atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în aceeaşi lege, cum este infracţiunea de trafic de influenţă.
În cazul banilor, al bunurilor sau al altor valori provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevederile art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 nu pot fi reţinute în sarcina subiectului activ al infracţiunii de trafic de influenta.
A reţinut că, martorul denunţător C.G. – administrator la societatea comercială M. – a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunal pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălarea banilor.
După sesizare, Parchetul i-a transmis denunţătorului C.G. o citaţie.
Pentru a cunoaşte motivul pentru care a fost chemat la parchet, denunţătorul a apelat la martorul S.I.
Acesta, după ce a aflat problemele pe care le are denunţătorul, s-a oferit să îl pună în legătură cu inculpatul.
Stia că acesta are cunoştinţe pe lângă diverse autorităţi şi s-ar putea să îi rezolve problemele în care este cercetat .
Denunţătorul C.G. s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V., ocazie cu care i-a arătat actele întocmite de Garda Financiară, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice.
Precum şi invitaţiile primite, inclusiv citaţia emisă de Parchet.
Cu acea ocazie, inculpatul a afirmat că problemele sunt destul de grave, dar s-ar putea rezolva, însă costă mult, indicându-i suma de 50.000 euro.
Inculpatul i-a spus că are cunoştinţe la Parchet a fost coleg de liceu cu mai mulţi procurori şi cunoaşte comisari ai Gărzii Financiare, inspectori ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.
Prin intermediul acestora şi asupra cărora are influenţă, precum şi că poate rezolva încetarea controlului în mod favorabil pentru denunţător.
Au convenit să îi dea inculpatului 40.000 euro, plătiţi în două tranşe ~ prima sumă de 20.000 RON la 25 decembrie 2004, iar a doua zi 60.000 RON, respectiv 20.000
După primirea banilor, inculpatul, împreună cu martorul denunţător au fost în mai multe rânduri atât la poliţie.
Dar şi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice, unde inculpatul Ţ.V. a discutat cu mai mulţi funcţionari ai acestei instituţii.
Inculpatul şi martorul denunţător s-au prezentat la cabinetul avocatului D.L. în vederea angajării unui avocat.
Intrucât nici cercetările penale şi nici controalele financiare nu se finalizau şi nu duceau la o concluzie favorabilă pentru martorul denunţător.
Inculpatul i-a restituit martorului denunţător, în două tranşe, suma de 20.000 euro,respectiv 8.000 euro, prin intermediul avocatului D.L., şi 12.000 euro ulterior, rămânând nerestituită suma de 20.000 euro.
Conform art. 257 C. pen., primirea de bani săvârşită de către o persoană care lasă să creadă că are influenţă asupra unor funcţionari, pentru a-i determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile de serviciu, constituie infracţiunea de trafic de influenţă.
Instanţa a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta.
In baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legeanr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare.
Inculpatul a avut cunoştinţă de faptul că banii primiţi de la martorul denunţător C.G. provin din activitatea ilicită a acestuia în administrarea societăţii comerciale M.
Inculpatul a cunoscut rezultatul cercetărilor şi învinuirile aduse administratorului C.G. din convorbirile avute cu acesta.
Cât şi din actele pe care le-a studiat în urma prezentării lor de către denunţătorul C.G.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, constituie infracţiunea de spălare a banilor.
Potrivit art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de spălare de bani, atunci când banii provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000, este infracţiune în legătură directă cu infracţiunea de corupţie.
Iar, potrivit art. 18 alin. (2), se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în Legea nr. 656/2002, al cărei maxim se majorează cu 3 ani.
În consecinţă, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului de a pretinde şi primi bani, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unor infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul şi inculpatul, ambii solicitând, între altele, reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Curtea de Apel a admis apelurile declarate de procuror şi inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată.
Rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de la 2 ani şi 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Iar pedeapsa aplicată înbaza art. 23 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 656/2002 de la 3 ani închisoarela 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (l) lit. b)C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
In recurs, inculpatul a arătat, că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 23 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17lit. e) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Nu s-a făcut dovada că a cunoscut împrejurarea că suma de bani pe care a primit-o provenea din săvârşirea de infracţiuni de către cel care i-a remis-o.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că este întemeiată critica referitoare la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de spălare a banilor
Fapta inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate, nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, nici în modalitatea expusă în rechizitoriu şi nici în cea descrisă în sentinţă.
Probele administrate nu au relevat că inculpatul ar fi efectuat depunerile de bani sau achiziţionarea bunurilor pe numele altor persoane.
În luna mai 2002 a fost adoptată Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.
Ulterior, în luna decembrie 2002, a fost publicată Legea nr. 656/2002 care, în art. 23, incriminează fapte sub denumireade „infracţiunea de spălare a banilor” (prin care a fost abrogată şiLegea nr. 2l/ 1999).
În ambele acte normative sunt definiţii pentru noţiunile folosite în materia infracţiunii de spălare a banilor (art. 6 dinLegea nr. 263/2002 şi art. l din Legea nr. 656/2002).
Fapta inculpatului,menţionată anterior şi pentru care a fost trimis în judecată,exclude incidenţa art. 23 alin. (l) lit. a) şi b) din această lege.
Nefiind relevate aspecte care să justifice intenţia acestuia de ascundere sau disimulare a originii ilicite a bunurilor.
Incriminarea din art. 23 alin. (l)lit. c) din Legea nr. 656/2002 răspunde cerinţelor art. 6 parag. l lit. c)din Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii.
Incheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990.
Potrivit art. 6 parag. l lit. c) din Convenţie, fiecare stat adoptă măsurile pentru incriminarea, între altele, a faptei.
Constând în „achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse”.
Prin „produs” se înţelege orice avantaj economic obţinut din infracţiuni [art. l lit. a) dinConvenţie]; „bun” poate fi un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil etc. [art. l lit. b) din Convenţie].
Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune aflată în conexiune cu o„infracţiune principală”, în sensul art. l lit. e) din Convenţie.
Aadică orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.
În lipsa unor probe certe, simpla constatare că, la data faptelor săvârşite de inculpat, denunţătorul era cercetat pentru infracţiunile de evaziune şi spălare a banilor.
Constând în aceea că, potrivit rechizitoriului,„ar fi cauzat un prejudiciu bugetului de stat de l.34l.557,3255RON, prin majorarea fictivă a cheltuielilor societăţii”.
Nu poate justifica concluzia că banii primiţi de către acesta sunt dintre cei obţinuţi prin infracţiunile pretins a fi fost săvârşite de denunţător.
Probele administrate dovedesc cert numai faptul că inculpatul, cu titlu de răsplată pentru traficul de influenţă, faptă necontestată de acesta, a solicitat o sumă de bani, din care în final a primit efectiv suma de 40.000 euro.
Aşa cum rezultă din textul art. 6 din Convenţie, fapta de spălare abanilor are ca element subiectiv numai intenţia („atunci când sunt comise cu intenţie”), la care se adaugă condiţia ca infractorul să „ştie,în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse” [art. 6 parag. l lit. c)].
Aceasta presupune dovedirea prin probe certe că inculpatul, în momentul primirii sumelor de bani, ştia că acei bani provin din infracţiuni săvârşite de denunţător, nefiind admisibile prezumţii.
Trimiterea la textul art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezultă din încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, este legată de fapta descrisă în actul de sesizare.
A dobândit şi folosit bunuri, a efectuat plăţi în interes personal, cu sume de bani provenite din săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă” .
Deoarece, potrivit textului art. 17 lit. e), sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora infracţiunile de spălare a banilor.
Atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşireaunei infracţiuni prevăzute în Secţiunile a 2-a şi a 3-a, la Secţiunea a 2-a figurand şi infracţiunea de trafic de inñuenţă.
În această ipoteză însă, subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă nu poate fi acelaşi cu cel al infracţiunii de spălare a banilor. .
Recursul declarat de inculpat a fost admis, in baza art. ll pct. 2 lit. a)raportat la art. 10 alin. (l) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23alin. (l) lit. c) din Legea nr. 656/2002.
–Ce trebuie sa stii despre confiscarea extininsa si confiscarea ca masuri de siguranta;
– Motivele de recurs in noul Cod de procedura civila;
Ce prevede Codul civil despre polita de asigurare;
0724260393
Avocat Bucuresti
Default content