Avocat Bucuresti pentru infractiuni de spalarea banilor: Intr-o lume in continua schimbare, infractiunile financiare devin tot mai sofisticate, iar spalarea banilor este una dintre cele mai complexe probleme cu care se confrunta organele judiciare din intreaga lume.
Desi legea prevede sanctiuni aspre pentru a combate acest fenomen, exista inca situatii in care spalarea banilor nu se pedepseste.
In acest articol, vom explora aceste circumstante, vom discuta despre motivele luptei impotriva spalarii banilor, provocarile si solutiile legate de spalarea banilor.
Spalarea banilor este o infractiune grava, care are implicatii majore asupra economiei si societatii.
Totusi, exista anumite situatii in care aceasta fapta nu se pedepseste, in principal datorita faptului ca nu sunt intrunite conditiile constitutive ale infractiunii de spalare a banilor.
Pentru ca o persoana sa fie condamnata pentru spalarea banilor, trebuie sa fie indeplinite anumite conditii legale specifice.
Aceste conditii includ, cum ar fi, existenta unei infractiuni principale (din care provin fondurile ilicite), constientizarea de catre persoana acuzata ca fondurile sunt obtinute ilegal si intentia de a ascunde sau de a deghiza natura, sursa, locatia, dispozitia, miscarea sau drepturile asupra acestor fonduri.
In situatiile in care aceste elemente nu sunt prezente sau nu pot fi dovedite, nu poate fi stabilita vinovatia pentru infractiunea de spalare a banilor.
De exemplu, daca nu se poate demonstra ca persoana acuzata stia ca fondurile sunt obtinute prin activitati ilegale sau daca nu exista suficiente dovezi care sa arate intentia de a ascunde sau deghiza originea acestor fonduri, acuzatiile de spalare a banilor pot fi respinse.
Un alt aspect important este legat de procedurile judiciare si de modul in care probele sunt prezentate si interpretate in instanta.
Daca exista deficiente in colectarea sau prezentarea probelor, sau daca drepturile fundamentale ale persoanei acuzate sunt incalcate in timpul procesului, instantele pot decide sa nu pedepseasca fapta de spalare a banilor.
In concluzie, desi spalarea banilor este o infractiune severa, exista situatii in care aceasta nu se pedepseste din cauza neindeplinirii conditiilor legale necesare pentru constituirea infractiunii.
Prin Decizia nr. 694 din 29 aprilie 2024 Curtea de Apel Cluj a retinut ca evaziunea fiscală, prin natura ei, creează un avantaj de natură patrimonială autorului.
Simplul fapt că se evită o plată nu poate influenţa modul de obţinere a sumelor de bani care trebuiau plătite cel puţin pentru motivul că erau obţinute anterior acestei presupuse fraude fiscale.
Acest lucru a rezultat şi mai evident din analiza raţiunii incriminării infracţiunii de spălare a banilor, în această modalitate, respectiv a motivului pentru care, ulterior comiterii unei alte infracţiuni este necesară spălarea profitului.
Ce poate fi rezumată de o manieră simplă: păstrarea în patrimoniul autorului a banilor „negri” a atras suspiciuni cu privire la comiterea infracţiunii din care provin ca urmare a imposibilităţii justificării obţinerii lor prin mijloace licite, fiind astfel necesară introducerea lor în circuitul juridic urmată de o redobândire printr-o manieră cel puţin aparent licită. Din această perspectivă, apelanţii au susţinut că este cât se poate de evident că banii „obţinuţi” ca urmare a unei evaziuni fiscale nu doar că nu pot fi spălaţi, dar nici nu ar fi nevoie să fie.
Existenţa acestora în patrimoniul agentului nu trebuie disimulată pentru că, prin ipoteză, au fost obţinuţi prin mijloace licite.
Nu este aşadar necesară inventarea unui circuit de transferuri fictive pentru că la niciun moment banii nu apar ca fiind dobândiţii ilicit ori nejustificat.
Simplificând discuţia, apelantul a susţinut că, dacă s-ar admite teza contrară, ar însemna că dacă pentru un produs cumpărat se plăteşte mai puţin decât preţul real ca urmare a inducerii în eroare a vânzătorului.
Diferenţa dintre preţul plătit şi preţul real îl va face obiectul unei spălări de bani prin tranzacţii viitoare, fiind, conform acestei teorii, „obţinută” prin comiterea unei infracţiuni (de înşelăciune, în acest caz).
Alt argument care demonstrează reţinerea nejustificată a infracţiunii de spălare de bani în cazul infracţiunii predicat de evaziune fiscală este legat de latura civilă a cauzei.
Finalmente, raţiunea incriminării infracţiunii de spălare de bani este aceea de a împiedica persoanele care comit infracţiuni de a se folosi ulterior de bunurile dobândite prin mijloace ilicite, în principal, prin confiscarea acestora.
Or, când infracţiunea din care se presupune că „provin” bunurile obiect al spălării este evaziunea fiscală, autorul va fi în toate cazurile obligat la plata prejudiciului către partea civilă, astfel că măsura confiscării nu va putea fi niciodată dispusă.
Această chestiune a fost subliniată inclusiv de către ICCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în ipoteza existenţei unui prejudiciu rezultat din săvârşirea faptei de evaziune fiscală.
Acesta trebuie acoperit, măsura confiscării ca urmare a infracţiunii de spălare a banilor nemaifiind operabilă, întrucât ne aflăm în prezenţa unui prejudiciu unic.
Iar aplicarea concomitentă a celor două măsuri ar avea drept consecinţă o dublă sancţionare a persoanei acuzate şi condamnate pentru comiterea ambelor infracţiuni.
Inexistenta unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni anterior pretinsei conduite de spălare a banilor, apelanţii au susţinut că preexistenta şi individualitatea infracţiunii predicat faţă de infracţiunea de spălare a banilor este o chestiune necontestabilă.
Necesitatea ca anterior unei pretinse conduite de spălare să fie obţinut efectiv bunul spălat este o condiţie impusă de logica juridică elementară, nu doar de jurisprudenţa în materie.
Cu titlu exemplificativ, s-a făcut trimitere la două soluţii ale instanţei supreme prin care s-a confirmat ipoteza menţionată.
Necesitatea de a aduce în discuţie imposibilitatea de a exista o acţiune, care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani anterior sau concomitent cu infracţiunea predicat se impune din perspectiva imposibilităţii obiective de a putea exista o asemenea ipoteză.
Prin raportare la norma de incriminare se poate observa că legiuitorul a impus existenţa unei infracţiuni anterioare care să permită ulterior executarea ţinui act de „spălare” a produsului infracţiunii.
Astfel, textul art. 29 alin. (1) impune ca cerinţă esenţială necesitatea ca persoana să cunoască că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
Practic, pentru ca bunurile să fie supuse transferului, să fie dobândite, deţinute, folosite sau să le fie disimulată adevărata natură este necesar să existe în prealabil o acţiune care să întrunească elementele constitutive ale unei infracţiuni, iar aceasta să aibă drept rezultat obţinerea unui bun.
Astfel, se poate afirma că infracţiunea de spălare a banilor este o faptă condiţionată de existenţa unei infracţiuni principale care să aibă drept rezultat obţinerea unor foloase, pentru ca ulterior aceste foloase să fie supuse acţiunii de disimulare, în sens larg.
Drept urmare, caracterul derivat, respectiv subsecvent al infracţiunii de spălare de bani este pe deplin dovedit existenţa acestei infracţiuni fiind condiţionată de săvârşirea unei alte infracţiuni care să creeze cadrul acţiunilor prevăzute în art. 29 alin. (1) din Legea nr, 656/2009.
Analizând starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare, se constată că bunul care se presupune că a fost „spălat” nu a existat anterior acţiunii de „albire”.
Or, o asemenea operaţiune de spălare a bunului nu poate să fie efectuată anterior existenţei unui bun care să fie supus acestei operaţiuni.” – ÎCCJ – Secţia penală, Decizianr. 411/# din 28.11.2017.
S-a mai susţinut că, condiţia de tipicitate nu este îndeplinită în raport de niciuna din cele două pretinse infracţiuni predicat, chiar ignorând argumentele expuse anterior în raport de imposibilitatea obţinerii unui bun „spălari” prin comiterea faptei de evaziune fiscală.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, aceasta fiind ca natură juridică o formă specială de înşelăciune comisă prin mijloace frauduloase – falsificarea evidenţelor contabile, produce consecinţele juridice la momentul prevăzut de legislaţia fiscală pentru încunoştiinţarea organului fiscal despre venituri/TVA, adică la depunerea declaraţiilor la organul fiscal.
Sustragerea de la plata efectivă a banilor către bugetul statului şi implicit obţinerea beneficiului ilicit are loc prin aducerea la cunoştinţa statului a rezultatului fiscal falsificat (incluzând operaţiunile fictive) în materie de TVA şi venituri impozabile.
Cu alte cuvinte, sumele de bani se „obţin” efectiv (mai corect spus, sumele cu privire la care se evită o însărăcire) prin diminuarea bazei de impozitare ce îşi produce consecinţele juridice prin depunerea declaraţiilor la organul fiscal.
Până la acel moment, deşi există o acţiune tipică în sensul, art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, nu există un prejudiciu.
Spalarea banilor obtinuti in mod ilicit, in opinia unui avocat din Bucuresti, constituie una din activitatile infractionale importante reglementate de legea romana.
Conform Legii 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, acest proces implică diverse metode prin care se încearcă ascunderea originii ilicite a fondurilor obținute din activități infracționale.
Traficul de droguri, inselaciunea, darea de mita pot conduce la obtinerea de profituri substantiale, acestea fiind doar cateva exemple.
Spălarea de bani se referă la procesul prin care profituri obținute ilegal sunt integrate în circuitul financiar legal, fără a atrage atenția asupra sursei lor ilicite sau asupra persoanelor implicate.
Beneficiarul urmărește să ascundă proveniența acestor fonduri prin diverse metode, cum ar fi schimbarea formei lor sau transferul către destinații unde este mai puțin probabil să fie detectate.
Scopul final este de a da o aparență de legalitate sumelor obținute ilegal, permițând infractorilor să beneficieze de acestea fără a fi compromiși.
Reglementarea infractiunii privind spălarea banilor în legislația română este realizata prin Legea 129/2019.
Aceasta din urmă stabilește măsuri clare pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.
Autorii pot fi infractori care, fara a fi compromisi, beneficiaza ulterior de sumele obtinute.
Spalatorul de bani intrerprinde o serie de preschimbari sau miscari ale fondurilor pentru a le indeparta de sursa din care provin.
Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, prevedea faptele ce constituie infracţiunea de spălare a banilor.
Ulterior aceste fapte au fost sanctionate prin Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate si alte legi. O mentiune speciala privind atributiile in acest domeniu revin pentru Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB).
Acestea trebuie să raporteze tranzacțiile suspecte către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB).
Identificarea și verificarea clienților sunt esențiale, incluzând colectarea de informații privind identitatea acestora și monitorizarea tranzacțiilor pentru a detecta activități suspecte.
Instituțiile sunt obligate să păstreze evidențele tranzacțiilor timp de cel puțin cinci ani, asigurând astfel trasabilitatea fondurilor.
De asemenea, legea impune cooperarea cu autoritățile competente prin furnizarea de informații și sprijinirea investigațiilor în cazurile de spălare a banilor și finanțare a terorismului.
Această cooperare este esențială pentru identificarea și sancționarea activităților ilicite, protejând integritatea sistemului financiar și a economiei naționale.
Ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor.
Ori, a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
Ascunderea bunului presupune modificarea infatisarii fizice a bunului,in vederea punerii lui in circulatie. Autorul infractiunii vizeaza o aparenta de legalitate a produsului infractiunii.
Dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Legea mai prevede ca asocierea sau iniţierea unei asocieri, aderarea ori sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri, în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Instanta suprema a reţinut fapta inculpatului A. savarsita împreună cu inculpatul E care a pretins de la inculpatul H., director de dezvoltare al S.C. I. S.A., suma de 20.000 euro, câte 10.000 euro pentru fiecare dintre cei doi reprezentanţi ai Consiliului Judeţean.
Scopul, în exercitarea atribuţiilor şi prerogativelor funcţiei elective să promoveze în cadrul Consiliului Judeţean un proiect de hotărâre.
Să emită o Hotărâre de Consiliu Judeţean, prin care să se aprobe în favoarea societăţii J. S.R.L.
In cadrul contractului de concesiune derulat cu C.J. realizarea unei parcări long term pentru 108 locuri în incinta Aeroportului Internaţional.
Sumă din care la data de 17.04.2014, a primit efectiv 5.000 euro. Fapta intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Instanţa de fond a constatat fapta inculpatului A. care, a convenit cu inculpatul C. ca acesta să procedeze la încheierea în fals a unui contract si a facturii fiscale.
Intre una din societăţile deţinute de omul de afaceri şi societatea X S.R.L. reprezentată de numitul K.
Se atesta în fals o convenţie comercială între cele două societăţi.
Acte folosite pentru a crea aparenţa unei plăţi licite asupra unui studiu de piaţă.
De sondajul de opinie a beneficiat preşedintele Consiliului Judeţean, în valoare de 5.000 euro.
A incercat să disimuleze adevărata înţelegere între părţi, respectiv plata unei sume cu titlu de mită. Fapta intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălare de bani.
Legiuitorul nu a incriminat, de principiu, actele de pregătire. Exceptie, cazuri deosebite, când din cauza periculozităţii lor deosebite se sancţionează prin asimilarea cu tentativa sau prin asimilarea cu forma consumată a infracţiunii.
Înalta Curte observa si Decizia penală a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori. inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de spălare de bani.
Inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de spălare a banilor.
Despre fapta de inculpatul A. s-a reţinut că infracţiunea de spălare de bani nu s-a consumat.
Inţelegerea şi încheierea convenţiei între S.C. D. şi I., disimularea provenienţei şi caracterului ilicit al unei sume de bani, anterioară transmiterii sumei.
Aceasta nu poate constitui decât un act pregătitor al infracţiunii de spălare a banilor, activitatea fiind întreruptă datorită intervenţiei organelor judiciare.
Despre inculpatul C. s-a reţinut că infracţiunea de spălare de bani nu s-a consumat.
Suma de 5000 euro stipulată în contract nu a fost remisă. Inţelegerea şi încheierea convenţiei, disimularea provenienţei şi caracterului ilicit al unei sume de bani, anterioară transmiterii sumei neputând constitui decât un act pregătitor al acţiunii de spălare al banilor.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut forma tentată a infracţiunii de spălare de bani.
Respectiv, complicitate la tentativă la infracţiunea de spălare de bani.
Inţelegerea şi încheierea convenţiei, disimularea provenienţei şi caracterului ilicit al unei sume de bani, anterioară transmiterii sumei nu poate constitui decât un act pregătitor al acţiunii de spălare al banilor.
Or, deşi la infracţiunea de spălare de bani tentativa se pedepseşte potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, actele pregătitoare nu sunt asimilate tentativei şi, ca atare, nu sunt incriminate.
Faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii C. şi A., respectiv tentativă la spălare de bani şi complicitate la tentativă la spălare de bani, nu sunt prevăzute de legea penală.
Din conţinutul infracţiunii de spălare a banilor lipseşte chiar situaţia premisă a existenţei bunului.
Realizarea elementului material al laturii obiective presupune existenţa banilor, în materialitatea lor, întrucât asupra lor operează ascunderea sau disimularea.
În acest sens, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat.
Se poate vorbi despre existenţa produsului infracţiunii, în cazurile în care infracţiunea permite un asemenea produs.
Pentru ca o infracţiune să poate fi baza infracţiunii de spălare de bani, aceasta trebuie să conducă la existenţa unui bun în materialitatea lui. (…)
Astfel, pentru ca un bun să fie transferat, dobândit, folosit, deţinut sau altele, acesta în primul rând trebuie să existe ca urmare a săvârşirii de infracţiuni.
Aceste aspecte conduc la argumentele expuse, respectiv că infracţiunea predicat trebuie să se fi consumat.
1. Ce este spălarea banilor și cum se manifestă aceasta?
Spălarea banilor reprezintă procesul prin care fondurile obținute ilegal sunt transformate în active aparent legale, printr-o serie de operațiuni financiare menite să ascundă originea ilicită a acestora. Aceasta se manifestă prin metode precum schimbarea formei fondurilor, transferul acestora prin multiple conturi bancare, investiții în afaceri legale sau utilizarea de structuri complexe pentru a disimula proveniența reală.
2. Care sunt principalele prevederi ale Legii 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor?
Legea 129/2019 stabilește măsuri clare pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.
Printre principalele prevederi se numără obligația instituțiilor financiare și altor entități de a raporta tranzacțiile suspecte, identificarea și verificarea clienților, păstrarea evidențelor tranzacțiilor și cooperarea cu autoritățile pentru a preveni și detecta activitățile de spălare a banilor.
3. Ce sancțiuni prevede Codul penal pentru infracțiunea de spălare a banilor?
Codul penal prevede sancțiuni severe pentru infracțiunea de spălare a banilor, care pot include pedepse cu închisoarea de la 3 la 10 ani, precum și amenzi substanțiale.
De asemenea, pot fi aplicate măsuri de confiscare a bunurilor obținute din activități ilicite și interdicții privind desfășurarea anumitor activități comerciale. Aceste sancțiuni au rolul de a descuraja astfel de comportamente și de a proteja integritatea sistemului financiar.
Cabinetul de avocat Tudor Ion va poate ajuta in litigii privind infractiunea de spalarea banilor.
Luati legatura cu noi, click aici sau prin e mail office@avocat-tudor.ro
Default content