Pentru ce motive instanta a admis cererea de inlocuire a arestului preventiv cu o alta masura preventiva

Starea de libertate a inculpatului pe timpul procesului este şi trebuie să rămână regula, arestarea preventivă având un caracter excepţional şi temporar. Pentru a se mentine masura arestarii preventiv Parchetul trebuie sa faca dovada ca privarea de libertate ar fi singura proporţională şi adecvată atingerii scopurilor prevazute pentru masurile preventive.

Daca nu este indeplinita aceasta conditie, instanta poate dispune ca masura arestului preventiv saf ie inlocuita cu o masura mai usoara.

Astfel, inculpata a cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu cu motivarea că nu are legătură cu grupul infracţional organizat si nici cu alta infractiune comisa de membrii grupului. S-a retinut de catre procuror ca inculpata a ajutat la crearea pentru o societate comerciala a unui drept de deducere a TVA nereal pe baza unor operaţiuni fictive, în sensul art. 2 lit. f) dinLegea nr. 241/2005.

Instanta de fond a respns cererea si a retinut ca exista suspiciunea rezonabilă, bazată pe probatorii, în sensul că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată; gradul de pericol social ridicat al presupuselor fapte, împrejurările concrete ale comiterii lor, prejudiciile estimate ca fiind considerabile, mijloacele solicitate folosite de inculpată pentru încălcarea legii reclama o măsură de excepţie, care este cea a privării de libertate, singura proporţională cu aceste criterii;

Inculpata a declarat contestaţie, a cerut desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, să i se aplice o măsură preventivă mai puţin severă – controlul judiciar. A arătat că o astfel de soluţie se justifică prin faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, are o situaţie dificilă, are doi copii cu nevoi speciale.

Judecatorul de drepturişi libertăţi a admis contestatia si a reţinut următoarele:

-conform art. 202 alin. (1) NCPP, măsurile preventive pot fi dispuse „dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

Alin. (3) al aceluiaşi text stabileşte, că orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

În raport de datele concrete o măsură preventivă împotriva inculpatei contestatoare s-a luat în mod legal şi este în continuare justificată.

Cu privire la natura şi conţinutul acestei măsuri, trebuie insa respectate principiile consacrate, de art. 5 din Convenţia europeană şi de art. 9 NCPP, potrivit căruia starea de libertate a inculpatului pe timpul procesului este şi trebuie să rămână regula, arestarea preventivă având un caracter excepţional şi temporar.

Există, în acest sens, o jurisprudenţă bogată şi constantă a Curţii de la Strasbourg, exprimată în zeci şi zeci de decizii (Labita c. Italiei, Léger c. Franţei, Wemhoff c. Germaniei, Dumitru Popescu c. României şi multe altele), care conturează ideea că arestarea preventivă nu trebuie să anticipeze o eventuală pedeapsă, iar privarea delibertate urmează să înceteze de îndată ce nu mai este absolut necesară pentru protejarea unor valori sociale fundamentale.

În speţă, Parchetul nu a făcut dovada că privarea de libertate a inculpatei contestatoare ar fi singura proporţională şi adecvată atingerii scopurilor prevăzutede art. 202 alin. (1) NCPP şi că, în lipsa acestei măsuri, ar fi periclitate ordinea publică şi normala desfăşurare în continuare de situaţia personală şi familială a inculpatei, de comportamentul său procesual corect, de durata măsurii arestării preventive.

Măsura arestului la domiciliu, prin restricţiile, interdicţiile şi obligaţiile pe care le presupune, este adecvată şi proporţională cu scopurile prevăzute de legiuitor. A admis contestaţia formulată de inculpată, a casat încheierea atacată şi, rejudecând, în baza art. 242 alin. (2) NCPP raportat la art. 202, art. 219 cu referire la art. 221 NCPP,a înlocuit măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu pe o durată de30 de zile, conform art. 222 NCPP, în locuinţa sa., care începe să curgă de la data punerii în libertate a acesteia împotriva sa.