In ce situatii partile unui contract pot fi in eroare esentiala si contractul sa fie desfiintat

Fiecare dintre noi a fost la un moment dat in eroare si a cunoscut in mod greşit o anume realitate. In mod evident ca aceasta greseala, cum mai este denumita eroarea, este si o lipsa de concordanţă între percepţia realităţii şi realitatea obiectivă, între ce reprezentare aveam despre un lucru şi starea reală a acestuia

Desigur ca eroarea se poate intalni si cazul incheierii contractelor, unde, vointa partilor trebuie sa concorde. De aceea, contractul reprezinta manifestarea unui acord de voinţă si trebuie să exprime cât mai exact voinţa reală a partilor. Daca insa exista o diferenta intre ce s-a intentionat si ce s-a exprimat in contract, contractul nu mai exprima vointa interna a partilor si intervine eroarea ca viciu de consimtamant.

Desigur ca, in viata de zi zi erorile pot si esentiale si neesentiale.

Este usor de inteles despre consimtamant ca este un element esential la incheierea unui contract si ca daca acesta este viciat contractul nu este valabil incheiat.

Eroarea este unul dintre viciile de consimtamant, acestea fiind reglementate de Codul civil în articolele 1207-1224. Spre exemplu, in art.1206 Cod se arata despre consimtamant ca este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă.

Si in ce priveste contractele erorile pot fi esentiale si pot determina desfiintarea acestora, sau neesentiale, caz in care nu mai produc acest efect.

Cand se considera ca o eroare este esentiala

Codul civil se refera la eroarea viciu de consimţământ pe care o considera ca fiind o eroare esenţială. Astfel, conform art. 1207 Cod civil, partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.

Astfel, Codul civil defineste eroarea ca fiind esenţială atunci cand:

-când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;

-când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat;

-când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

Codul civil precizeza si ca eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.

Totodata, eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.

Exemple de erori la incheierea unui contract

Exemple de eroare care s-au intalnit in practica judiciara sau au fost aratate in literatura de specialitate pot fi urmatoarele:

-o parte considera că încheie o operatiune de vanzare, iar cealaltă crede că este vorba de un contract de întreţinere;

-o parte crede că manifestarea sa de voinţă reprezinta acceptarea unei succesiunii, in timp ce cealălalta consideră că actul respectiv se refera la un partaj

-o parte are intentia să se oblige juridic, iar cealalta are reprezentarea ca este un act de prietenie.

-fiecare dintre parti se refera un alt contract, ceea ce reprezinta o eroare asupra operaţiunii juridice;

-fiecare parte contractanta are reprezentarea unui alt obiect principal al contractului,

-o parte are intentia sa contracteze o casă, iar cealalta un teren;

-eroarea asupra preţului;

-eroarea cu privire la clauze ale contractului

-eroarea asupra substanţei obiectului;

-eroarea asuprai identităţii persoanei donatarului; .

-un obiect este din aur, deşi în realitate el este din bronz.

Alte cazuri de erori

Un alt tip de eroare, conform art.1208 din Codul civil este eroarea nescuzabilă. In acest caz, contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligente rezonabile.

Eroarea de drept nu poate fi insa invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile.

In art. 1209 din Codul civil este reglementata eroarea asumată. Despre aceasta se arata ca nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.

Simpla eroare de calcul, se arata in art. 1210 Cod civil, nu atrage insa anularea contractului, ci numai rectificarea, afară de cazul în care, concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părţi.

Eroarea poate fi si de comunicare sau de transmitere, situatie in care in Codul civil se arata ca dispoziţiile privitoare la eroare se aplică în mod corespunzător şi atunci când eroarea poartă asupra declaraţiei de voinţă ori când declaraţia a fost transmisă inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.

Cu toate acestea, conform art. 1212 Cod civil, eroarea trebuie sa fie invocata cu buna credinta si anume, partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigenţelor bunei-credinţe.