Evidentierea operatiunilor fictive trebuie dovedita prin probe certe pentru ca sa constituie infractiunea prevazuta de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005
Conform dispozitiilor legale in materie fiscala, contribuabilului ii revine obligatia de a tine evidenta contabila.
De asemeni, sa evidentieze in mod corect in documente toate operatiunile efectuate.
Cand contravine acestor dispozitii in scopul de a nu plati, diminua taxa sau contributia, contribuabilul inregistreaza operatiuni sau cheltuieli nereale, fapta poate fi pedepsita.
Se comite infractiunea prevazuta de art.9 alin.(1) lit.c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Cabinetul de avocat Tudor Ion este specializat in drept penal.
Avocat infractiuni spalare de bani.
Ne puteti contaca la e mail Office@avocat-tudor.ro si telefon 0724260393
Ca avocat infractiuni evaziune fiscala, conform legii aceasta infractiune constituie fapta săvârşita în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Priveste evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
Fapta interzisa de legiuitor in cazul acestei infractiuni este aceea de a evidentia in actele contabile sau alte documente legale cheltuieli. Acestea nu au la baza operatiuni legale ori de a evidentia alte operatiuni fictive.
Infractiunea se poate comite prin modalitatea evidentierii de cheltuieli care au avut la baza operatiuni nereale.
Folosind aceste acte false se opereaza in documentele contabile cheltuieli care nu s-au facut.
Scopul este de a diminua veniturile si in mod corespunzator, obligatiile fiscale.
Din dispozitiile generale ale Legii nr.241/2005, art.2 rezulta intelesul unor termeni.
Contribuabil este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat;
Documente legale sunt documentele prevazute de Codul fiscal, Codul de procedura fiscal,Codul vamal, Legea contabilitatii nr.82/1991,republicata.
De asemenea, de reglementarile elaborate in vederea punerii in aplicare a acestora.
Operatiune fictiva–disimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista.
In art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005 se definește operațiunea fictivă ca fiind „disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există”.
Alt inteles este de, operațiunile fictive sau nereale sunt simple consemnări sau mențiuni scriptice, realizate în cuprinsul unor evidențe financiar-contabile și fiscale prevăzute de lege.
Privesc tranzacții care nu au corespondent în realitatea faptică.
Trebuie să se constate o diferenta esențiala între situația reală si consemnarea în documente financiar-contabile.
Intr-o speta, instanta suprema a analizat semnificatia termenului inregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale.
Se intelege, intocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost facute ori au fost mai mici decat cele consemnate in documentele justificative.
Iar, pe baza acestor acte justificative false se opereaza si in celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecinta diminuarii venitului net si,implicit a obligatiei fiscal catre stat.
Pedeapsa este inchisoarea de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
Legea prevede insa si doua circumstante agravante, pedepsa fiind mai mare in aceste cazuri.
Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale. Limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.
Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale. Limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Instanta a analizat daca in cauza a existat o fictivitate a operatiunilor inregistrate in contabilitate. Si astfel, savarsirea infractiunii prevazute de art.9 lit.c) din Legea nr.241/2005.
A argumentat ca, trebuie dovedita prin probe certe care sa dovedeasca in mod indubitabil vinovatia.
In caz contrar, conform principiului in dubio preo reo se poate dispune achitarea inculpatului. Nefiind dovedita fictivitatea operatiunilor.
Nu s-a eliminat, prin administrare de probe, de către organul de anchetă penală, ipoteza de lucru fictivitatea operaţiunilor înscrise în cele trei avize de însoţire material lemnos.
Apare ca intrat în gestiunea firmei deţinute de inculpat, dar să fie imputabilă unora dintre societăţile înscrise în acest lanţ cauzal.
Fie cele originare, aparţinătoare de drept a avizelor primare, fie cele derivate,care apar înscrise pe avize ca şi emitente.
Deşi, din punct de vedere legal, nu lor le-au fost eliberate acele acte cu caracter netransmisibil.
Este real că avizele de însoţire a materialului lemnos au fost distribuite de Imprimeria Naţională către alte societăţi decât cele care le-au emis.
Insă, sub acest aspect, nu s-au efectuat verificări, deşi chiar organele fiscale fac vorbire în documentaţia încheiată cu ocazia controlului efectuat. Respectiv, la societatea administrată de inculpat despre faptul că formularele respective nu sunt transmisibile
Se impunea a se verifica dacă societăţile emitentea avizelor de însoţire a materialului lemnos au înregistrat în contabilitate avizele respective.
S-a susţinut de către acuzare că inculpatul a înregistrat în contabilitatea societăţii achiziţia fictivă a cantităţii de 157,55 mc lemn.
Nu s-a dovedit însă fictivitatea achiziţiei, chiar Garda Financiară, în plângerea formulată, acceptând posibilitatea transportării materialului lemnos.
Cât priveşte facturile şi chitanţele aferente poartă ştampila societăţilor emitente şi semnătura persoanelor desemnate.
Nnefiind dovedit caracterul nereal al acestora,nu se poate imputa inculpatului vreo eventuală neregulă.
La pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure,certe.
In cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete,.
Lasa loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului.
In mod corect s-a dat eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
–Ce prevede legea despre independenta sotilor si controlul corespondentei celuilalt sot;
Intre ce persoane exista obligatia de intretinere conform Codului civil;
-In ce conditii se apreciaza ca divortul este din culpa unuia dintre soti;
-Ce prevede Codul civil despre intinderea acordului sotilor cand acesta are loc pe cale judiciara;
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto.
-Care este deosebirea dintre masurile de siguranta si pedepse;
-Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de societatea comerciala;
-Renuntarea la judecata.
Responsabilitate,profesionalism,confidentialitate fata de client
https://avocat-tudor.ro
0724260393
Default content