Un motiv important in ce priveste apelarea la un avocat comercial il constituie faptul ca insasi legislatia din domeniul profesiei de avocat prevede ca un avocat, in cazul de fata, un avocat comercial, trebuie sa depuna toata diligenta pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale clientului sau in cadrul unui litigiu de natura comerciala.
De asemenea, este dator sa-si sfatuiasca clientul cu profesionalism si promtitudine, in mod corect si cu intreaga diligenta.
Un alt motiv, la fel de imporatnat, este ca se prezuma ca un avocat comercial cunoaste legislatia comerciala precum si cea de procedura civila in mod corespunzator si, fiind un profesionist, in cele mai multe cazuri, are abilitatile necesare de a face fata cu succes unui litigiu comercial.
Din acest motiv, odata ce este angajat, scopul unui avocat comercial il constituie apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice, in fata tuturor instantelor, autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane care au obligatia sa permita si sa asigure desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii.
De mentionat ca exercitarea profesiei de avocat Comercial este supusa Constitutiei, legii, statutului profesiei, conventiilor internationale la care Romania este parte si regulilor eticii profesionale.
Activitatea unui avocat specializat in drept comercial se realizeaza prin consultatii si cereri cu caracter juridic comercial, asistenta si reprezentare juridica in fata organelor de jurisdictie, de urmarire penala si de notariat, apararea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice in raporturile cu autoritatile publice, institutiile si orice persoana sau straina, redactarea de acte juridice, cu posibilitatea de atestare a identitatii partilor, a continutului si a datei actelor, orice alte mijloace si cai proprii exercitarii dreptului la aparare, in conditiile legii.
In exercitarea dreptului sau de a asista si de a reprezenta persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor, autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane fizice si juridice, un avocat comercial are dreptul sa foloseasca oricare dintre aceste mijloace.
In conformitate cu Lega nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat un avocat comercial este dator sa depuna toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocatial pentru care a fost angajat, sa studieze temeinic cauzele care i-au fost incredintate, angajate sau din oficiu, sa se prezinte la fiecare termen la instantele de judecata sau la organele de urmarire penala ori la alte institutii, conform mandatului incredintat, sa manifeste constiinciozitate si probitate profesionala, sa pledeze cu demnitate fata de judecatori si partile din proces, sa depuna concluzii scrise sau note de sedinta ori de cate ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta sau instant dispune in acest sens.
Codul de procedura civila, prevede cu caracter de principiu, in art.13, ca dreptul la aparare este garantat, fiind unul din principiile importante ale procesului civil.
Prin urmare, se formuleaza cu claritate dreptul la aparare ca principiu al procesului civil, aceasta fiind in acord cu prevederile Conventiei europene, ale Constitutiei si ale reglementarilor din codurile de procedura ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
In acest sens, chiar in alin.(1) al art. 13 din Codul de procedura civila, se prevede ca părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii.
In acest fel se defineste domeniul de actiune al avocatului, deci si a unui avocat comercial, ca fiind reprezentarea sau dupa caz, asistarea partilor, in tot cursul procesului, care poate fi si de natura comerciala.
Acest principiu este reglementat si in art.24 din Constitutie, care prevede ca “dreptul la aparare este garantat.
De asemenea, art. 6 paragraful 3 lit.c) din Conventie prevede dreptul la un proces echitabil, garanteaza ca procedura pornita impotriva unui acuzat nu se va derula fara ca acesta sa fie aparat in mod adecvat.
De asemenea, ca o garantie a dreptului la aparare, inclusiv intr-un litigiu comercial , art. 13 din Codul de procedura civila prevede ca părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.
Este bine de stiut si ca prevederile alin.(2) al art. 13 din Codul de procedura civila, referitoare la obligaţia reprezentării şi asistării prin avocat pentru exercitarea recursului ,au fost declarate neconstitutionale.
Motivarea a fost in sensul că prin condiţionările impuse realizării interesului general menţionat este afectat în mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care doreşte să recurgă la concursul justiţiei în vederea realizării drepturilor şi intereselor sale subiective. Condiţionarea exercitării căii de atac de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de asistenţă judiciară, drept condiţie de admisibilitate a recursului, impune în sarcina individului atât condiţii excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât şi costuri suplimentare şi semnificative în raport cu cheltuielile efectuate de cetăţean pentru plata serviciului justiţiei.
S-a reţinut că o atare condiţie, în sine, este excesivă, depăşind cadrul constituţional referitor la exercitarea căilor de atac, că statul nu a reuşit să implementeze un mecanism coerent şi eficient care să asigure posibilitatea efectivă a cetăţenilor de a recurge la calea de atac a recursului. În acest context, Curtea a apreciat că, în vederea atingerii standardului de creştere a calităţii actului de justiţie pe care legiuitorul şi l-a propus, trebuie stabilite remedii corelative obligaţiilor impuse justiţiabililor pentru a nu îngreuna situaţia procesuală şi financiară a acestora.
În concluzie, Curtea a constatat că măsura reprezentării şi asistării prin avocat în etapa procesuală a recursului nu este proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ în raport cu gradul de afectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art. 21 şi art. 24 din Constituţie.
Curtea a mai constatat că dispoziţiile legale criticate au afectat şi dreptul la apărare din perspectiva intimatului ca o consecinţă a exercitării dreptului de acces liber la justiţie realizat de recurent. De asemenea, dispoziţiile legale criticate încalcă art. 24 din Constituţie şi din perspectiva recurentului din moment ce această dispoziţie constituţională nu vizează doar apărarea în procesul desfăşurat în faţa primei instanţe de judecată, ci şi dreptul de apărare prin exercitarea căilor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori unor soluţii adoptate de o instanţă de judecată care sunt considerate greşite de către una sau alta din părţile din proces. În situaţia în care partea interesată este împiedicată să exercite calea de atac, aceasta nu-şi va putea valorifica şi apăra drepturile în faţa instanţei de recurs.
Mai mult, Curtea a reţinut că obligaţia reprezentării şi asistării prin avocat pentru exercitarea recursului echivalează, pe de o parte, cu transformarea conţinutului acestui drept fundamental într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac, iar, pe de altă parte, cu convertirea acestui drept într-o obligaţie, ceea ce afectează substanţa dreptului la apărare astfel cum este configurat în Constituţie.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că soluţia legislativă criticată creează premisele transformării liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare în drepturi iluzorii, fapt care nu este de natură să conducă la consolidarea continuă, firească, a statului de drept, ceea ce atrage neconstituţionalitatea acesteia.
În principal, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstitutionale.
Av. Tudor Ion 0724260393