Modalitatatea in care s-a comis traficul de droguri prezinta o importanta deosebita la stabilirea situatiei de fapt si vinovatiei in astfel de dosare.
Astfel, art.2 din Legea nr.143/2000 dispune in ce consta infractiunea de trafic de droguri.
Anume, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea. De asemeni, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea. Ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept.
Dacă faptele prevăzute la alin.(1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este mai mare.
Din definitia infractiunii de trafic de droguri se poate constata intr-o prima ipoteza ca este sanctionat traficul privind drogurile de risc.
In cea de a doua ipoteza este sanctionat traficul privind drogurile de mare risc, regimul sanctionator fiind mai sever.
Conform Dispozitiilor Generale din art.1 al Legii nr.143/2000:
-droguri-plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III;
-droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I şi II;
-droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;
Pentru existenta infractiunii de trafic de droguri trebuie sa se stabileasca daca substantele traficate sunt droguri supuse controlului national. Identificarea denumirii lor si in care din tabelele anexa ale Legii nr.143/2000 se incadreaza.
De aceea, organul de cercetare penala va trebui sa adreseze specialistului. Acesta va stabili in cadrul unei expertize tehnico-stiintifice daca substanta respectiva constituie drog si din ce categorie face parte.
Daca rezultatul constatarii stiintifice este ca substanta nu constituie drog nu va exista nici infractiunea de trafic de droguri.
Din practica instantelor au rezultat si unele inadvertente intre substanta ridicata de la faptuitor si cea asupra careia s-a facut constatarea tehnici-stiintifica. In aceasta situatie nu a existat infractiuea de trafic de droguri.
Din dispozitiile art.2 al Legii nr.143/2000 rezulta modalitatile in care se poate comite infractiunea de trafic de droguri.
Anume, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea.
Alte modalitati, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea. Ori, alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor.
Daca fapta nu este savarsita in una din modalitatile mai sus mentionate nu constituie infractiune si nu se pedepseste.
In toate modalităţile analizate, pentru existenta acestei infractiuni, trebuie ca traficul de droguri să se realizeze fără drept.
Se impune concluzia ca pot exista situatii in care astfel de acţiuni sunt permise de lege, astfel ca nu constituie obiectul art.2 din Legea nr.143/2000.
Constă în fapta unei persoane de a pune la dispoziţia altei persoane, în mod gratuit, un drog ce este supus controlului naţional.
Se cunoaste ca modalitatea oferirii de droguri în mod gratuit unei persoane se foloseste in multe cazuri de către traficanţii de droguri. Scopul este sa-i atrage pe viitorii consumatori, care, pot deveni dependenti de droguri si potentialii clienti ai traficantilor de droguri.
Fapta de a oferi droguri constituie infractiunea de trafic de droguri prevazuta de art.2 din Legea nr.143/2000 chiar daca drogurile ar fi oferite in considerarea unor relatii apropiate, de prietenie. Ori, de concubinaj si nu in scopul obtinerii unui beneficiu material.
In literatura juridica s-a aratat ca punerea în vânzare a drogurilor reprezinta o activitate ilicită a unei persoane care deţine droguri. Actul material consta in a vinde droguri prin intermediul altor persoane fizice sau juridice.
Ar putea constitui obiectul acestei infractiuni, in modalitatea punerii in vanzare a drogurilor, fapta persoanei care deţine droguri dar nu le valorifică personal, ci prin intermediari.
Drogurile pe care le pune în vânzare traficantul pot sa provina din activitatea proprie sau din altă activitate de trafic ilicit de droguri.
Drept consecinta, raspunde penal atat cel care a vândut drogurile, cat şi persoana care le-a dat spre a fi vândute.
Este considerata ca fiind cea mai frecventă modalitate de comitere a infracţiunilor de trafic de droguri dintre cele la care se refera art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Vânzarea de droguri a fost definita in literatura de specialitate. Operaţiunea prin care se transferă dreptul de proprietate asupra drogurilor supuse controlului naţional de la un traficant la un consumator, în schimbul unui preţ.
Tot in literatura de specialitate se arata ca infractiunea va fi comisa in aceasta modalitate indiferent de cuantumul preţului solicitat si al celui obtinut de vanzator din aceasta operatiune.
Un caz special este cel in care drogul nu este dat pentru a se primi in schimb o suma de bani. Poate fi realizat continutul constitutiv al infractiunii de trafic de droguri in modalitatea de oferire de droguri, mai sus aratat.
A fost definita ca operaţiunea de împărţire, de repartizare a drogurilor supuse traficului ilicit, dintr-o cantitate mai mare în cantităţi mai mici predate unor persoane.
Pot exista insa anumite circumstanţe agravante in care se poate savarsi infractiunea de trafic de droguri in aceasta modalitate. In functie de persoanele carora li se distribuie droguri si locurile respective.
Acestea sunt urmatoarele:distribuirea de droguri unui minor, unui bolnav psihic,unei persoane aflate într-o instituţie sau unitate medicală. Institutie de învăţământ, militară, loc de detenţie, centru de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă. locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în aproprierea acestora.
A fost definita ca operaţiunea de a furniza sau de a preda un drog în mod ilicit, fie cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros.
Este activitatea prin care se dobândesc droguri în schimbul unui preţ.
Pentru existenţa infracţiunii în această modalitate, nu are importanţă dacă cumpărătorul este sau nu consumator de droguri. Nici dacă drogurile sunt cumpărate pentru a fi revândute.
Are semnificatia de a avea în posesie un drog supus controlului national, respectiv,deţinerea ilicită de droguri.
Doar si simpla detinere de droguri in scopul traficarii, si nu al consumului este suficienta pentru a se retine fapta in aceasta modalitate de savarsire a infractiunii de trafic de droguri.
Trebuie facuta insa distinctia intre aceasta modalitate si detinerea de droguri de risc sau de mare risc pentru consum propriu. Prevazuta la art.4 din Legea nr.143/2000,care are si un alt regim sanctionator.
-In ce conditii beneficiaza de reducerea pedepsei persoana care a savarsit o infractiune de evaziune fiscal;
–Ce informatii trebuie sa furnizeze angajatorul salariatului in mod obligatoriu la incheierea contractului de munca si ce se poate face in caz de neexecutare;
–De ce este considerata Camera preliminara o faza distincta a procesului penal
-Drept penal-legalitate
–In ce conditii asiguratorul raspunde pentru repararea prejudiciului cauzat prin accident auto;
–Ce avantaje prezinta solicitarea de despagubiri accidente in cadrul procesului penal;
– Persoana retinuta in flagrant, cercetata pentru infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic si efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind surprinsa ca efectua operatiuni cu carduri falsificate;
Cabinet avocat Tudor Ion
In cazul in care doriti consultanta,asistenta sau reprezentare va puteti adresa cabinetului nostrum de Avocatura.
Profesionalism, responsabilitate, loialitate fata de client.
0724260393
Cabinetul de avocat Tudor Ion ofera consultanta juridica, asistenta si reprezentare in dosare infractiuni droguri.
Luati legatura cu noi, click aici sau e mail office@avocat-tudor.ro