Ce trebuie stiut de catre persoana care cere in instanta repararea unui prejudiciu
In practica instantelor se intalnesc suficiente exemple in care judecatorul trebuie sa se pronunte cu privire la vatamarea unui drept al unei persoane si repararea prejudiciului suferit de cel vatamat.
Cel care cere repararea unui prejudiciu in instanta trebuie sa stie ca insasi Codul civil, in art. 1357 ii permite obtinerea acestui drept.
Acest articol prevede ca repararea prejudiciului de catre cel vinovat este prevazuta si de Codul civil in art.1357, care dispune ca cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
In ce priveste, ce reprezinta de fapt prejudiciul, acesta a fost definit ca rezultatul dăunător de natură patrimonială sau nepatrimonială, efect al încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane.
Daca cererea dvs. vizeaza vatamarea unui interes, trebuie cunoscut ca art. 1359 din Codul civil precizeaza in ce priveste interesul ca autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv.
De asemenea, tot in ce priveste interesul, la care face referire acest articol, sunt necesare indeplinirea unor cerinte pentru repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea unui interes, acestea fiind urmatoarele :
-interesul sa fie legitim, respectiv, corespunzător cerinţelor legii materiale;
-interesul sa fie serios, rezonabil şi în acord cu bunele moravuri;
-sa creeaze aparenţa unui drept subiectiv civil, adică aparenţa dreptului victimei de a avea o anumită conduită şi de a pretinde altor persoane oconduită corespunzătoare.
In ce priveste prejudiciul contractual s-a aratat ca acesta este consecinţa dăunătoare, materială, corporală şi morală, efect al încălcării, în principiu, de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului contractual, prin neexecutare.
Art.1381 Cod civil dispune ca orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie iar dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.
In acelasi sens si art.1389 Cod civil prevede ca dacă cel care a suferit vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor, despăgubirea stabilită potrivit prevederilor Art. 1388 alin. (1) va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul şi-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea.
Până la acea dată, dacă minorul avea un câştig la momentul vătămării, despăgubirea se va stabili pe baza câştigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câştig, potrivit dispoziţiilor Art. 1388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.
Prejudiciile se pot clasifica in materiale, corporale şi morale.
Prejudiciul patrimonial sau material
-este acel prejudiciu care poate fi evaluat în bani, astfel ca are ca efect diminuarea patrimoniului celui prejudiciat . Prejudiciul material se compune din paguba efectiv suferită de creditor, iar uneori si beneficiul nerealizat
Prejudiciul corporal:
-reprezinta atingerile aduse sănătăţii sau integrităţii corporale a unei persoane. Acesta prezinta doua componente:
-componenta patrimonială, consta in pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, cu consecinţa lipsirii sau diminuării veniturilor din muncă pe care victima le-ar fi putut realiza, la care se adaugă cheltuielile cu îngrijirile medicale.
-componenta de ordin moral, consta în durerile fizice şi psihice datorate atingerilor aduse integrităţii fizice şi sănătăţii.
Prejudiciul moral
-nu este susceptibil de o evaluare bănească si presupune încălcarea unui drept nepatrimonial.
Spre exemplu, art. 1391 se refera la repararea prejudiciului nepatrimonial si prevede ca in caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.
- Alte articole de acelasi autor:
-Pentru ce motive instanta suprema a considerat ca fapta de a introduce droguri în ţară şi aceea de a transporta astfel de substanţe pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, constituie infracţiuni distincte, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs;
-De ce acuza transportatorii favorizarea unor grupuri de interese apropiate unor oameni politici si cer schimbarea legii taximetriei nr.38/2003;
– Conditiile in care este angajata raspunderea administratorului fata de Societatea Comerciala;
0724260393